www.qbebe.ro informeaza: Scurgerile vaginale in sarcina apar deseori, insa textura lor diferita presupune diagnostice distincte. Sa aflam impreuna ce tipuri de scurgeri vaginale pot aparea in sarcina si ce anume indica fiecare.

Scurgerile vaginale in sarcina - normale

Multe gravide constata pe bune dreptate ca in perioada sarcinii scurgerile vaginale sunt mai abundente decat in trecut, insa acest lucru este normal si poarta denumirea de leucoree (scurgere fara miros sau cu usor miros laptos). Cauza directa a acesteia este nivelul crescut de estrogen si intensificarea circulatiei sanguine din zona pelvina, iar continutul ei este reprezentat de secretii din cervix si vagin constand in celule vechi de pe peretii vaginali si bacterii din flora normala a acestuia. Scurgerea aceasta abundenta are rolul de a preveni transmiterea infectiilor din vagin catre uter, de a mentine un echilibru al florei bacteriene vaginale, peretii vaginali devenind in acest proces mai moi si multe femei o folosesc drept indicator pentru o sarcina (sau pentru perioada de ovulatie cand nu sunt insarcinate).
In apropierea momentului nasterii, poate fi usor diferita fata de scurgerea normala din urmatorul motiv: la debutul sarcinii, secretiile cervicale umplu canalul cervical si creeaza o bariera protectoare (asa-numitul dop de mucus), iar pe masura ce cervixul se subtiaza si se dilata va elimina acest mucus, observand o scurgere similara cu albusul de ou sau cu mucusul din nas care poate avea chiar o tenta sanguinolenta (cu firisoare de sange). De obicei, eliminarea acestui dop de mucus precede ruperea membranelor sacului amniotic (ruperea apei) ce anunta nasterea.

Scurgerile vaginale in sarcina - anormale

In cazul in care sarcina nu are mai mult de 37 saptamani si observati o modificare in aspectul scurgerilor, acestea devenind fie apoase, asemanatoare cu mucusul sau sanguinolente (chiar daca sunt doar usor rozalii sau de un maro inchis), trebuie sa contactati medicul deoarece acest simptom poate indica o nastere prematura. Poate fi vorba, insa, de o crestere a nivelului de estrogen si de o intensificare a fluxului sanguin din vagin, mai ales daca apare la data la care aparea in mod uzual menstruatia (scurgerea rozalie poate reprezenta un rest de sange de la ultima menstruatie). Sangerarea mai poate aparea la inceputul sarcinii, deoarece in acel moment are loc implantarea (ovulul fertilizat se incorporeaza in uter), iar la finalul sarcinii poate reprezenta un semn al nasterii.
Exista si o serie de situatii in care gravidele sangereaza frecvent in decursul intregii perioade de sarcina, fara ca acest lucru sa reprezinte o problema (daca medicul consimte acest lucru). De obicei, insa, orice tip de sangerare poate indica fie probleme cu placenta, fie pierderea sarcinii, prin urmare instiintati medicul mai ales daca aceasta este insotita de crampe sau durere.
Daca secretia vaginala este lipsita de miros dar cu aspect albicios si va cauzeaza disconfort la urinare sau la contact sexual (durere, mancarime sau senzatie de arsura) sau vulva pare inflamata, este posibil sa suferiti o infectie genitala. Daca scurgerile sunt albe sau gri cu un miros de peste dupa contact sexual (cand se amesteca cu sperma), puteti suferi de o infectie bacteriana. Daca scurgerile sunt de culoare galbena sau verzuie si insotite de un miros neplacut si/sau de vulva iritata (senzatie de mancarime la nivelul vulvei/vaginului) si/sau disconfort la urinare sau la contact sexual este posibil sa suferiti de tricomoniaza (o infectie parazitara cu transmitere sexuala).
In oricare din situatiile mentionate anterior este vorba de o infectie/micoza sau boala cu transmitere sexuala (cel mai des este vorba de candidoza) care necesita tratament specific in functie de antibiograma si nu trebuie sa va tratati in functie de experientele anterioare sau sfaturile prietenelor (nici macar ale farmacistilor). Fiecare bacterie/ciuperca are o reactie specifica la anumite medicamente (antibiotice sub forma de ovule vaginale in general pentru gravide) si prin tratament inadecvat pot dobandi rezistenta sporita, fiind mai greu de vindecat ulterior, prin urmare medicul ginecolog/obstetrician este singurul in masura sa va indice tratamentul corespunzator. Adeseori este necesar si tratamentul partenerului chiar daca acesta nu prezinta niciun simptom. In cazul candidozei, este indicat sa reduceti aportul de produse cu zahar din alimentatie, deoarece aceasta bacterie se dezvolta excesiv in prezenta sa.