Marius Tuca: Scrisoare catre oameni

Va scriu voua, oamenilor
La un inceput de secol totusi,
Pe care nu l-am bagat prea tare in seama
Din diferite motive, unul mai neimportant ca altul,
Va scriu cu ganduri limpezi si curate
Din postura universala de civil
Om, cum ar veni, in limbajul poetic
Al strazii, al vremurilor si al lumii,
Va scriu imbracat intr-o hlamida subtire
Deloc imparateasca, absolut omeneasca,
Rugandu-va sa aveti grija de voi
Si, mai ales, de fragilitatea voastra
De nimbul vostru de fiecare zi
Care va insoteste odata cu ingerul pazitor,
Aveti grija de acest vesmant
Atat de ireal, dar atat de adevarat
Si atat de puternic, de protector,
Aveti gria de aceasta frumoasa fragilitate,
De aceasta pojghita atat de subtire
De fina, imperceptibila si insesizabila,
Ea este cea care ne pastreaza firesti
Si tot ea ne desparte de adancuri
De lumi pe care nu le putem cunoaste,
Nu trebuie sa cerem nimic in plus
Bucurati-va de ceea ce aveti si nu aveti
Echilibrul vostru sta in aceasta linie subtire
Dar atat de vie si de protectoare,
Ea pastreaza bunatatea, linistea si nelinistea
Firescul din noi, lumea pe care o facem noi frumoasa,
Aveti grija de lumina de fiecare zi
Atat de nevazuta, atat de fabuloasa
Lasati-o sa va cucereasca, sa va invete
Si la randul vostru s-o invatati ca pe buna dimineata,
Primiti darurile ei in cunostiinta de cauza,
Darurile ei inseamna darurile vietii,
Aveti grija de acest vesmant simplu
Si totodata aveti grija de voi,
Trageti adanc in piept aerul vietii
E cel mai curat, minunat si mai tare drog
Prizati-l ca pe un dar binecuvantat,
Echilibrul lumii sta in fiecare dintre noi
Sa nu-l deranjam prea tare, sa nu-l rupem,
Bucurati-va de florile de gheata din fereastra
Ele pot lua culoarea luminii, a ochilor,
A dorului, a dragostei, a sufletului,
Ele sunt definitia fragilitatii noastre
Frumusetea de a fi intr-o fereastra
In fereastra lumii de care nu trebuie sa ne pierdem,
Suntem aidoma lor, subtiri, diafani,
Facuti din aer, abur, ganduri si lumina,
Bucurati-va de aceasta fragilitate,
Viata, pe numele ei de scena si de lume,
De echilibrul trairilor, sperantelor, viselor,
Nu va abateti de la calea ei curata
Nu va instrainati, nu va abandonati,
Bucurati-va de dimensiunea ei simpla si pamanteana,
Nu va aruncati in gol, in necunoscut,
Aruncati-va in gandurile voastre luminoase,
Intre tarmuri, rasarituri si apusuri pamantene,
Va scriu, sfatuindu-va in timp ce ma sfatuiesc si pe mine
In vremuri deloc usoare, schimbatoare
Si tocmai de aceea va rog sa aveti grija de voi
De minunea de a putea fi, de a exista
Si de a va bucura de echilibrul inimii
De zbaterea ei intru iubire si fericire,
De poezia suferintei si a incercarii ei,
Bucurati-va de florile de gheata
De lumina lor de ghiocei, de trandafiri
De lumina florilor care rasar oriunde si oricand,
Nu va pierdeti, nu va rataciti
Rasariti in voi, aveti grija de zborul vostru
De aripile care va tin, va ocrotesc,
Intrati in destin, luati forma lui,
Insusirea lui e binecuvantarea vietii,
Vesmintele inimilor voastre batand
Sa fie bunatatea sarbatorilor crestine,
Rugati-va si bucurati-va pentru ce aveti,
Pentru ca fragilitatea lumii voastre
Sa nu se destrame niciodata

La multi ani, 2014!