Dinu C. Giurescu (Cotidianul): Incotro ne indreptam, Doamne?

O tara poate fi impinsa spre destramare pe mai multe cai: economic, prin acapararea institutiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea invatamantului, distrugerea sistemului public de sanatate si pierderea celui propriu de asigurari, cat si prin "conlucrarea" tuturor acestor factori.
Este cazul Romaniei.
Dupa decembrie 1989 a avut loc lichidarea, la propriu, a peste 90% din industria romaneasca, odata cu reducerea masiva a productiei mestesugaresti, in timp ce intreprinzatorii autohtoni par mai curand ignorati de forurile de decizie.
In prezent, la ordinea zilei este privatizarea (vanzarea) resurselor minerale si energetice, insotita de afirmatia - nedemonstrata - a independentei energetice a tarii!
Harta intocmita de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale arata ca toate zonele Romaniei, inclusiv platoul aferent al Marii Negre, sunt cuprinse in perimetrele de exploatare acordate la 26 companii straine.
Cu ce raman cetatenii acestei tari in urma acestui val de explorari-exploatari? Dupa contractele aflate in lucru, cu foarte putin si, in plus, la cheremul celor care efectueaza forajele. Adio, independenta energetica!
*
Sistemul bancar este controlat in proportie de peste 90% prin sucursalele din Romania ale bancilor din alte tari. Recapitalizarea CEC-ului - capital romanesc - este refuzata de instantele europene. Oare se pregateste sa moara si cea mai veche banca populara romaneasca?
*
Prin imprumuturile contractate de la Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Banca Europeana, asupra cetatenilor apasa cea mai mare datorie din istoria contemporana a Romaniei.
*
Institutiile statului - atat la nivelul superior decizional, cat si pe trepte intermediare - sunt directionate de reprezentanti ai cercurilor de interese transpartinice constituite de multi ani. Incercarile de a repune legea in drepturile ei se izbesc de refuzul net al acestor reprezentanti, sub felurite "motivari". Nu au reusit pana in prezent nici incercarile de a clarifica si eventual sanctiona multiplele "combinatii" pe seama avutiei publice. Vorbim insa repetat si insistent de independenta justitiei.
*
Rolul si menirea parlamentului - bine definite si formulate in teorie - raman a fi verificate si in practica.
*
Stergerea treptata a identitatii, a constiintei apartenentei la natiunea romana se opereaza, de mai multi ani, direct asupra tinerilor prin invatamant, mai ales prin disciplinele umaniste - limba si literatura si istoria romanilor. Operatiunea se efectueaza prin stabilirea curriculei si a unor tipare obligatorii pentru manuale, care, prin insasi alcatuirea lor, indeparteaza incet si sigur tineretul de la disciplinele respective.
Telul educatiei globaliste este astazi formarea unui om al secolului XXI interesat de valori materiale si pseudo-culturale, fara identitate nationala. Cu alte cuvinte, un "palmas" modern.
*
Deteriorarea sistemului public de sanatate din multiple cauze a devenit vizibila iar exodul medicilor si a personalului sanitar continua.
*
Incorporarea cetateanului intr-un sistem de asigurari prin companii internationale inseamna supunerea acestui cetatean in final unor reguli standard fara legatura cu posibilitatile si evolutia tarii respective, in cazul de fata, Romania. Procesul este in curs.
*
Asemenea evolutii sunt limpede influentate de tendintele integratoare ale Uniunii Europeneconduse de o birocratie cu reguli proprii. Reglementarile succesive - care merg pana la reteta de preparare a "mititeilor" - ca si impunerea regionalizarii continentale (obligatorie) - duc spre stergerea identitatii statelor europene.
*
In ultima instanta vine optiunea esentiala a fiecarui om politic roman. Cata vointa are - dincolo de apartenenta la un partid - de a pastra si apara valorile proprii romanesti - materiale, morale si culturale? Cat de mult mai este dispus sa se plece, repetat, in fata directivelor, regulamentelor si grupurilor de presiune din interior si din afara?
Cu prea putine semne pozitive, atitudinile oamenilor politici nu sunt incurajatoare. Tendinta merge spre slabirea in continuare si chiar destramarea statului si a natiunii.
*
Apare ca si cum s-ar dori sa nu se schimbe ceva fundamental, ca starea existenta in 2011-2012 sa ramana inca o generatie cel putin.
Vom merge in continuare spre destramare sau dimpotriva spre o redresare - deocamdata greu de intrevazut?
Incotro ne indreptam, Doamne?