DeCeNews: Stare de alerta la crematoriul unde va fi incinerat Sergiu Nicolaescu. Presa are interdictie totala

La singurul crematoriu din Bucuresti, cel din Vitan Barzesti, e tensiune mare cu o zi inainte de incinerarea regizorului Sergiu Nicolaescu. Portarii, unii mai vigilenti decat altii, pazesc fiecare intrare si aproape toate etajele. Presa nu are voie sa intre, mai ales la subsol, unde e camera de incinerare. Fiecare tentativa de a patrunde in incaperea unde se ard corpurile e taxata de paznicii ce "te salta imediat", dupa cum ma avertiza o doamna de la administratie. Oamenii care se ocupa de paza tac malc, si spun ca strictetea ce pluteste deasupra locului astazi nu are un motiv anume.
Dupa ce ma invart putin in curtea Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici", gasesc o intrare laturalnica in crematoriu, undeva in spatele cladirii institutului. La intrare, o ghereta ingusta gazduieste un portar putin distras, ce-si ia ochii de la usa. Profitand de neatentia lui, ma strecor usor si patrund pe un hol scurt, care se termina cu o usa, al carei afis spune: "acces interzis". In stanga usii se prelinge un rand de scari, ce duce la subsolul de unde de aude un zgomot continuu, ca de motor infundat. Cobor intr-o camera intunecoasa, care, dupa cum imi dau seama, e partea din spate a incaperii unde se fac incinerarile. Fac doua poze grabite cu telefonul mobil si parasesc camera obscura.
La doua etaje distanta ma opreste un paznic rotofei, cu o caciula pe varful capului si o mustata subtire ce ii acopera buza superioara. Ii spun ca vreau sa incinerez o ruda si am nevoie de unele detalii. "Unde-i mortul", mi-o reteaza el. Raspund ca nu l-am adus pentru ca am nevoie de informatii procedurale mai intai. Ma conduce in biroul unei doamne blonde, care se ofera amabil sa-mi raspunda la intrebari. Imi aduce la cunostinta ca am nevoie de cinci acte: certificat de deces, adeverinta de inhumare, certificat de imbalsamare, copie dupa buletinul solicitantului si autorizatie de transport, daca nu este din Bucuresti. Dezvalui ca ruda mea era un bun crestin si mi-ar placea prezenta unui preot. "Nu exista preoti "raspopiti" la noi. Familia care vrea, sa-si aduca propriul preot", imi raspunde dansa. La cererea mea, ma informeaza ca nu am voie la subsol, ca e interzisa intrarea. Dupa o rafala de intrebari, se simte datoare sa ma chestioneze "Sunteti de la politie, mascati sau presa?" Plec capul, multumesc respectuos si parasesc biroul, de unde ma ia in primire acelasi paznic. Dupa cativa pasi ma preia un alt paznic, o doamna cu un zambet permanent pe fata. "Nu puteti cobori. N-am voie sa va spun nimic".

Paza stricta, "ca de obicei"

Ajuns in curtea institutului, dupa cateva minute de tagada, decid sa ma intorc in cladire, cu gandul ca voi reusi sa intru iar la subsol. Surpriza! Cand dau sa intru, portarul amortit tasneste din ghereta: "Domle, ce doriti? Nu puteti intra. Mi-ati facut destule probleme. Adineauri a iesit directoarea si mi-a spus sa nu mai intre nimeni." Aparent resemnat, dau ocol cladirii si incerc sa intru prin fata, unde, de la poarta principala, un paznic mai putin amortit tresare. "Unde mergeti?" Ii spun ca vreau sa vorbesc cu cineva de la administratie si imi permit neobrazarea de a ma arata mirat de strictetea persoanelor din jurul cladirii. "Nu stiu nimic", zice intr-o doara, in timp ce ma conduce in cladire. Nu-mi e greu sa remarc cum dupa prima mea incursiune in cladire, mai putin conventionala, paznicii au primit noii directive de la conducere. In primul birou pe care il gasesc dau de doi functionari, si, spre surpriza mea, dar mai mult a dansei, o regasesc pe doamna blonda de la etaj.
Presa si "mirosul ei"
Ma scuz explicand ca am uitat sa intreb de preturi. Imi zambeste siret si ma insoteste pe un hol, unde analizez lista cu preturi lipita pe un perete: 635, 62 lei incinerarea, 17,99 lei incarcatul si descarcatul corpului, 60,84 lei depunerea la capela si un pret aditional pentru frigider, suma ce fluctueaza in functie de cate zile e pastrat trupul inainte de ardere. La un moment dat ma uit imprejur si observ ca sunt flancat de paznicul de la intrarea din fata, dar si de mustaciosul rotofei de la etaj. "Incinerarea se face cu sicriu, dar si fara. Aceesi procedura e si la copii. Aici vin oameni de toate religiile, inclusiv crestin-ortodocsi", ma lamureste dansa. Ii cer timid sa arunc un ochi la subsol, dar primesc un avertisment. "Nu puteti intra acolo. Stati linistit. V-au mirosit toti ca sunteti de la presa. Sa nu va prind maine pe aici", imi spune, convinsa ca vizita mea neanuntata are legatura directa cu incinerarea maestrului Sergiu Nicolaescu, ce va avea loc a doua zi. Infirm, dupa care imi iau la revedere. Portarul de la etaj imi arata drumul spre iesire si-mi spune. "Cand veti ajunge acasa va veti gasi ruda moarta" "De ce?", intreb eu putin consternat. "Pentru ca ati mintit. Sunteti baiat tanar, pacat de dumneavoastra", proclama el final.