www.contraboli.ro informeaza: Raceala la ovare este termenul popular, nemedical, pentru anexita (sau mai corect salpingoovarita), inflamatia ovarelor si a trompelor uterine si nu are nicio legatura cauzala cu frigul, dupa cum ar crede multi si dupa cum se aminteste in multe articole on-line scrise de personal non-medical.
Voi accentua faptul ca, exact din cauza acestei conceptii gresite, multe femei amana vizita la ginecolog odata cu inceperea simptomelor, preferand sa se trateze acasa cu leacuri babesti, lasand boala sa avanseze.

Cauze si simptome pentru raceala la ovare

Ca sa explicam mai bine femeilor ce este raceala la ovare, trebuie sa le prezentam in primul rand cauzele adevarate si apoi procesele fizio-patologice ce duc la simptomele subiective ale pacientei (in fond motivul prezentarii la medic) si la semnele obiective detectate de ginecolog. Voi incerca sa folosesc astfel descrieri pe care sa le inteleaga laicii, articolele avand un scop mai degraba de a informa si lamuri publicul larg si nu personalul medical.
Cauzele racelii la ovare sunt multiple (factori exogeni, iatrogeni, endogeni) si trebuie cunoscute de personalul medical pentru a asigura o anamneza cuprinzatoare. Pentru paciente este de ajuns sa stie ca este o infectie BACTERIANA si de aceea tratamentul este ANTIBIOTIC.
Tabloul tipic al unei paciente cu raceala la ovare este: femeie tanara (de cele mai multe ori sub 25 de ani), pana atunci clinic sanatoasa fara interventii chirurgicale, fara sarcini, ce se prezinta cu un sindrom dureros pelvin (dureri de burta joase), avand eventual si un sindrom febril si leucoree (scurgere vaginala) abundenta, purulenta. Cauza la o asemenea pacienta e in majoritatea cazurilor o infectie cu transmitere sexuala (gonoree, chlamydiaza, eventual infectii Mycoplasme si Ureaplasma urealyticum, foarte rar virusuri).
Alte cauze sunt: nasterea, avortul si interventiile invazive in sfera genitala sau abdominala, cand bacteriile pot migra din vagin sau colon spre trompe si ovare.
Simptomele racelii la ovare sunt date de efectele acestor bacterii asupra organelor afectate. Local (trompe, ovare) apare inflamatia, adica umflarea acestor tesuturi. Durerea, cel mai des intalnit simptom, este deseori doar unilaterala si este data atat de mediatorii inflamatiei (molecule mici din sange) cat si de efectul mecanic al acestei cresteri in volum (iritarea terminatiilor nervoase, presiunea pe alte organe).
De aceea durerea se accentueaza la efort, la intinderi, la contact sexual. Gonoreea se manifesta mai des decat infectia chlamydiana cu secretie vaginala si de aceea diagnosticul se face mai usor. Febra apare la jumatate din cazuri, iar rareori pacientele prezinta si varsaturi, diagnosticul diferential facandu-se des cu o apendicita acuta.
Raceala la ovare este diagnosticata uneori doar cand pacienta se prezinta pentru probleme de infertilitate, cauza in acest caz fiind in principal infectia chlamydiana, ce poate evolua cu simptomatologie redusa sau chiar asimptomatica.
Raceala la ovare si infertilitatea
Cum de se ajunge la infertilitate? Trompele uterine sunt doua tuburi prin care isi fac loc atat ovulul femeii cat si spermatozoizii, la acest nivel realizandu-se fecundatia. Apoi ovulul fecundat avanseaza prin trompa spre uter unde se implanteaza si astfel apare sarcina normala. Inflamatia trompelor inseamna ca acestea se ingusteaza (se umfla tesutul pe interior si exterior), vindecarea fiind prin cicatrizare / fibroza, si procesele normale nu mai pot avea loc, aparand astfel infertilitatea.
Uneori apare sarcina extrauterina, ovulul fecundat ramanand blocat in trompa. Si ovarul este afectat, iar un ovar bolnav nu poate intotdeauna produce ovule viabile. Dupa un tratament adecvat al racelii la ovare se poate restaura fara probleme fertilitate.

Diagnosticul si tratamentul racelii la ovare

Diagnosticul racelii de ovare este ghidat de simptome. Pe langa examenul secretiei vaginale se face si o ecografie (recomandat transvaginala) pentru a se estima intinderea infectiei si evetualele complicatii (abces tubo-ovarian, de exemplu).
Ovarele si trompele sunt de obicei marite in volum, sunt evidentiabile diferite chisturi, eventual diagnosticandu-se un hidro-, pio- sau hematosalpinx ce necesita deseori si interventie chirurgicala. Testele de laborator evidentiaza cresterea valorilor indicatorilor infectiei.
Infectia urinara este des asociata si de aceea ar trebui sa se faca si un examen corespunzator de urina.
Tratamentul racelii la ovare este ANTIBIOTIC, cu medicamente cu spectru larg, timp de mai multe zile (chiar saptamani) si se recomanda un al doilea set de analize la sfarsitul curei pentru a urmari vindecarea. Ideal ar trebui sa se cunoasca bacteria infectanta si ajustarea antibioticului in functie de antibiograma.
Suportiv se pot lua si medicamente pentru a cupa durerea, ca Ibuprofenul, ce are rol si antiinflamator. ATENTIE! Paracetamolul poate fi luat in caz de durere DAR, in contradictie cu ce spun alte articole scrise de amatori, nu este antiinflamator.
Tratamentul partenerului este obligatoriu! Daca ginecologul nu va da o reteta si pentru acesta, mergeti neaparat la medicul de familie pentru a o procura. Daca partenerul nu se trateaza, veti pasa infectia de la unul la altul, cu recidive.
Complicatiile racelii la ovare
O infectie nediagnosticata si netratata la timp duce la complicatii ce pot necesita interventia chirurgicala. De exemplu chisturile determinate de inflamatie pot creste, se pot transforma in abcese, se pot rupe in abdomen si pot cauza peritonita.
O alta complicatie a racelii la ovare este cronicizarea sa, aparand Boala Inflamatorie Pelvina (BIP). Persistenta in timp a inflamatiei poate duce la sclerozarea/cicatrizarea tesuturilor (de exemplu trompele nu vor mai fi elastice ci rigide, cu cicatrici, ingustate) se pot permanentiza infertilitatea, tratamentul antibiotic nemaifiind de ajuns pentru rezolvarea acestei probleme.
Prevenirea racelii la ovare.
Daca stim cauzele racelii la ovare stim si cum sa prevenim aceasta boala:
- folosirea prezervativului daca exista parteneri multiplii;
- daca exista doar un partener, tratarea sa cu antibiotice pentru a preveni reinfectarea.
Preventia complicatiilor: control ginecologic periodic pentru diagnosticarea formelor atipice, control ginecologic la aparitia simptomelor si tratarea bolii din timp.