moshemordechai.ro: Cuminte...(Autor: Daniel Octavian Bejan )

Se aseaza pe banca, alaturi de mine. Ceremonios, batranul mimeaza un inceput de reverenta, atingandu-si borul palariei cu degetele, ca un supravietuitor al erei politetii. Intreaba:
-Se poate?
-Desigur! raspund.
Se aseaza. Ii face semn micutei sa se aseze langa el. Copila are un par neverosimil de negru. Sub bretonul decupat cu grija, doi ochi inca si mai negri, clatiti in vesele ape. Batranul scoate din sacosa o carte mare, cu niste coperti frumos colorate. I-o intinde fetitei, care o primeste cu grija, deschizand-o asa cum un rabin desface sulurile sfinte. Batranul o mangaie pe crestet. Imi observa privirea si imi spune:
-E cuminte... cuminte ca flacara lumanarii...
"Cuminte ca flacara lumanarii..." repet in minte. Si adaug in plicul cu amintiri, pentru ultima secunda, un inceput de reverenta, doi ochi negri si niste cuvinte: "Cuminte ca flacara lumanarii".