Senatoarea Gabriela Firea a sustinut o declaratie politica intitulata: PDL si PNL au condus Ministerul Muncii 4 ani, PSD a majorat alocatia pentru copii in nici un an. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Suntem chemati astazi sa dezbatem o motiune construita in jurul ideii ca de 6 ani de zile alocatia pentru cresterea copiilor nu a fost majorata, fapt pentru care este ceruta demisia dnei Rovana Plumb din functia de ministru al Muncii si, desigur, a dlui Victor Ponta din cea de prim-ministru.
Doresc sa va semnalez doua probleme majore ale acestei idei, care ar fi trebuit sa dea masura grijii deosebite pe care PNL o acorda familiei si copiilor. In primul rand, in cei 6 ani despre care se face vorbire in textul motiunii, Ministerul Muncii a fost condus de catre PDL timp de 3 ani si de PNL timp de 1 an si jumatate. Deci noul PNL este responsabil in proportie de 75% pentru aceasta situatie.
In al doilea rand, pentru sfertul care intra in responsabilitatea PSD, afirmatia este neadevarata. In timpul mandatului dnei Plumb a fost majorata cu 42 de lei per copil alocatia pentru sprijinul familiilor cu venituri reduse. Practic, pentru circa 500.000 de copii, din 284.000 de familii, alocatia a fost dublata. De asemenea, pentru 20.000 de copii aflati in sistemul special de protectie a fost majorata alocatia de la 97 lei la 440 lei. Nu este mult, dar dat fiind faptul ca ii vizeaza pe cei mai defavorizati copii, masurile sunt mai eficiente decat majorarea generala a alocatiei pentru cresterea copilului.
A spune despre ministrul Muncii, mama a doi copii si bunica a doi nepotei, ca este o persoana care neglijeaza cu buna stiinta familia in general si copiii in special nu este decat o alta dovada de politicianism a celor de la PNL, care nu au nicio jena sa colporteze neadevaruri oricat de flagrante daca acestea le servesc scopului declarat, acela de a inlatura, cu orice pret, PSD de la guvernare.
Dupa cum compararea sumelor alocate de stat pentru cresterea copiilor cu cele pentru intretinerea detinutilor sau a cainilor comunitari este pe cat de ipocrita pe atat de irelevanta in acest context. Urmand aceasta logica schioapa, am putea compara indemnizatia pentru cresterea copilului cu indemnizatiile senatorilor semnatari ai acestei motiuni si am putea sa ne indignam si mai tare. Dar nu asa se rezolva aceasta problema, vanturand-o in batalii politice sterile, ci pe baza unui acord onest intre partide, ceea ce presupune sa ne asezam la masa negocierilor, un gest la care colegii nostri liberali sunt din ce in ce mai alergici.