Dupa patima cea de buna voie a Domnului nostru Iisus Hristos, dupa Invierea si dupa Inaltarea Lui la ceruri, era in Cezareea Palestinei un sutas, anume Corneliu, de neam din Tracia. Acesta fiind in intunericul necredintei, avea lucrarile luminii si, desi era pagan, a vietuit ca un crestin, si pe Hristos, pe care nu-l stia, prin milostenii il cinstea. Vietuind in mijlocul lumii celei rele, s-a facut bun, precum marturiseste de dansul Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, in faptele Apostolilor, zicand: "Un barbat oarecare era in Cezareea, anume Corneliu, sutas, din cetatea care se cheama Italia; fiind cucernic si temator de Dumnezeu, cu toata casa sa, facea milostenii multe la saraci, si se ruga lui Dumnezeu totdeauna" (Fapte 10,1-2). Deci, n-a trecut cu vederea Dumnezeu aceste fapte bune ale lui, ci a binevoit a-l lumina pe el cu lumina credintei si a-l aduce in cunostinta adevarului, ca lucrarile lui cele bune sa nu se acopere de intunericul necredintei. Acest barbat temator de Dumnezeu, rugandu-se lui Dumnezeu in casa sa, intr-una din zile, a vazut ca i s-a aratat lui ingerul lui Dumnezeu, spunandu-i ca rugaciunile si milosteniile lui au ajuns inaintea lui Dumnezeu si poruncindu-i sa trimita in Ioppi dupa Simon, care se cheama Petru, si de la dansul ceea ce va auzi, aceea sa faca. Iar el, indata a trimis cu rugaminte sa cheme pe Petru. Deci, mergand trimisii la Ioppi, s-a suit Petru in casa de sus, ca sa se roage in ceasul al saselea din zi si fiind foarte flamand, a avut o vedenie care il indemna sa nu se ingretoseze a merge la acel barbat de alt neam din cei netaiati imprejur, pentru ca nu se amestecau evreii cu alte neamuri, ci se ingretosau de dansii. Vedenia lui Petru a fost astfel: Un vas oarecare ca o masa de panza, legata in patru colturi, se pogora de trei ori din cer, si un glas ii poruncea lui Petru ca cele ce se afla in vas, cele cu patru picioare de pe pamant si fiarele si taratoarele, precum si pasarile sa le junghie si sa le manance. Lepadandu-se Petru, a zis ca niciodata n-a mancat ce este necurat. Atunci, glasul din cer i-a zis: "Cele ce Dumnezeu le-a curatit, tu nu le spurca" (Fapte 10,15). Aceasta vedenie era semnul intoarcerii la Crestinism al lui Corneliu si al celorlalte neamuri. Foamea lui Petru a insemnat foamea cea scrisa de Proorocul Amos: "Nu foame de paine, nici sete de apa, ci foame de auzirea cuvantului Domnului" (Amos 8,11). Si o foame ca aceea era in casa lui Corneliu si a tuturor limbilor. Ca precum dorea Petru acea paine trupeasca, asa doreau aceia pe cea sufleteasca. Vasul cel de patru colturi legat inchipuia biserica Lui care prin patru Evanghelisti s-a intarit in credinta. In vas erau felurite vietuitoare din cele necurate: fiarele, taratoarele, pasarile care inseamna limbile cele ce, prin intelegerea lor cea pamanteasca, erau vietuitoare cu patru picioare, privind cu mintea in pamant si neintelegand cele de sus si nestiind a cerceta cele din inaltime. Deci, fiare erau cu iutimea si jiganii otravitoare cu necuratia cea vatamatoare de suflet, iar pasari zburatoare pe sus erau cu inaltarea mintii spre mandrie. Dar i s-a poruncit a le junghia pe acelea si a le manca, adica: cu sabia cea ascutita a cuvantului lui Dumnezeu sa ucida patimile cele vechi paganesti, necuvantatoare si deprinderile cele de fiare, si sa faca sufletele si trupurile lor, curatite prin botez, jertfa vie, bine primita lui Dumnezeu. Pogorirea cea de trei ori a vasului din cer a insemnat cea de trei ori afundare la sfantul botez. Glasul cel ceresc i-a spus ca erau curatite acelea de Dumnezeu, adeverindu-l ca nu numai pentru israiliteni, ci si pentru alte neamuri si-a varsat Hristos sangele cel ce spala spurcaciunile pacatelor.

Drept aceea, cugetand Petru la acea vedenie si nedumerindu-se, iata ajunsesera trimisii de la Corneliu si intreband de dansul. Iar Duhul i-a poruncit sa mearga cu dansii neindoindu-se de nimic, ca pe cel dintai om dintre pagani sa-l impreune cu trupul bisericii lui Hristos; iar dupa dansul si celelalte neamuri sa vina la Hristos. Deci, intrand Petru in casa lui Corneliu, l-a intampinat pe el Corneliu cu cinste, cu toate rudeniile sale si cu prietenii cei iubiti si, cazand la picioarele lui, i s-au inchinat. Iar Petru l-a ridicat pe el, zicand: "Voi stiti ca nu se cade omului evreu a intra la cei de alta semintie si a avea impartasire cu dansii; insa, mi-a descoperit mie Dumnezeu ca nu se cuvine a numi spurcat sau necurat, pe nici un om. Deci, am venit la voi fara indoire, si va intreb: cu ce gand m-ati chemat pe mine la voi ?" (Fapte 10, 28-29).

Iar Corneliu i-a raspuns lui cu de-amanuntul, cum a vazut pe inger si ce a auzit de la dansul si l-a rugat pe Petru ca sa-i spuna lui cuvantul cel de mantuire, iar Petru, deschizandu-si gura, a inceput a-i propovadui lui pe Iisus, ca Dumnezeu era in trup, cu oamenii, pe pamant petrecand, invatand si povatuind pe oameni la calea ce duce la cereasca Imparatie, si a facut multe semne si minuni, tamaduind toate bolile si invatand cu cuvantul. "Acela de voie a patimit, a murit, si a inviat, ca pe om sa-l izbaveasca din patimi si sa-l invieze din moarte, daruindu-i lui viata vesnica; si acela va judeca viii si mortii, pentru care toti proorocii marturisesc, si tot cel ce crede in numele Lui, iertare de pacate va lua" (Fapte 10,43). Acestea graindu-le Petru si Duhul Sfant salasluind cuvintele lui in inimile celor ce ascultau, i-a adus pe ei la credinta si s-a botezat Corneliu cu toata casa sa.

Corneliu este cel dintai din pagani care a crezut in Domnul nostru Iisus Hristos; iar dupa botezul sau a parasit toate cele paganesti si a mers in urma lui Petru si a fost pus episcop de dansul.
Deci, inconjurand cu dansul si cu multi altii diferite tari, se ostenea cu propovaduirea lui Hristos. Si fiind Petru cu Timotei si cu Corneliu in Efes, li s-a facut lor stire de cetatea Scipseos, cum ca locuitorii ei se inchina la idoli cu sarguinta. Si se sfatuiau care dintre dansii sa mearga acolo la propovaduire. Si aruncand sortii, a cazut soarta pe Corneliu care, chemand pe Dumnezeu in ajutor, a mers la cetatea aceea degraba.
Era acolo oarecare dregator, anume Dimitrie, filosof iscusit in intelepciunea elineasca, care ura foarte mult buna cinstire crestineasca si jertfea zeilor pagani, mai ales lui Apolo si Zeus. Fiind instiintat despre Corneliu, ca intrase in cetate, indata l-a chemat pe el inaintea sa si l-a intrebat de unde si pentru ce a venit. Iar Corneliu a raspuns: "Rob sunt al Dumnezeului celui viu si, trimis fiind, am venit aici ca sa te chem pe tine din intunericul cel adanc al nestiintei si sa te scot la lumina adevarului si raza cea curata a cunostintei sa lumineze sufletul tau". Iar el, neintelegand nimic din cele graite, s-a maniat si cu iutime i-a zis: "Eu altele te-am intrebat si tu altele-mi raspunzi mie. Asa, ma jur pe zei, ca daca nu-mi vei raspunde la fiecare intrebare, apoi nu voi cruta batranetele tale, nici ma voi rusina de caruntetele tale. Deci, spune-mi mie: la cine esti ostas si pentru ce pricina ai venit aici ?" Iar Cornelie a zis: "De voiesti ca sa stii gradul meu, apoi sa stii ca sunt sutas cu dregatoria si cand am auzit de tine, ca tu si femeia ta si toti cei ce sunt sub stapanirea ta ati cazut in mare ratacire, am venit ca sa va scap pe voi de idoleasca inselaciune si sa va povatuiesc la calea cea adevarata si sa va impac cu unul Dumnezeu cel viu, care a facut cerul si pamantul si toate cele ce sunt in dansele". La acestea Dimitrie a zis: "Te vad pe tine ajuns la batranete si mi-e mila pentru anii tai cei multi; deci, inceteaza a-ti lungi prin cuvinte minciuna ta, apropie-te la zeii nostri si te inchina lor, iar de nu vei voi ca sa faci aceasta, apoi sa stii ca la grele chinuri te voi da pe tine si nici un Dumnezeu, afara de zeii mei, nu te va scoate pe tine din mainile mele". Iar Corneliu a zis: "Puternic este Dumnezeul meu, nu numai sa ma pazeasca pe mine de toate rautatile tale intreg si nevatamat si sa ma izbaveasca din mainile omenesti, dar inca si pe zeii tai sa-i zdrobeasca si sa-i sfarme ca praful pe idolii lor si pe tine, cel ce in desert nadajduiesti spre dansii sa te aduca la a lor cunostinta. Iar eu, zeilor tai, ca si idolilor lor celor fara de suflet, niciodata nu ma voi inchina. Pentru ca scris este: zeii cei ce n-au facut cerul si pamantul sa piara; si iarasi: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui unuia sa-I slujesti". Am venit aici pentru ca sa va povatuiesc pe voi la pocainta, ca sa iesiti din cursele diavolului, fiind de vii vanati de dansul dupa voia lui".
Iar dregatorul a zis: "M-am jurat pe zeii mei ca nu te voi cruta pe tine ci la grele munci te voi da, de nu vei jertfi zeilor". Apoi, Corneliu l-a intrebat: "La care zei poruncesti sa jertfesc ?" Si i-a zis dregatorul: "Jertfeste lui Apolin si lui Die". Iar Corneliu a zis: "Deci, arata-mi mie pe acei zei ai tai". Si s-a bucurat dregatorul, socotind ca vrea sa se inchine lor si l-a dus pe el la capistea lui Die. Si le urma lor lume multa, vrand sa vada pe Corneliu inchinandu-se la idoli. Si sosind la capiste, au intrat intr-insa dregatorul cu Corneliu si cu toti cei ce venisera cu dansii, intre care era si femeia boierului, anume Evantia, si Dimitrie, fiul lui, ca asa se chema dupa numele tatalui sau.
Deci, Sfantul Corneliu, fiind in capistea idoleasca, s-a intors spre rasarit si, plecandu-si genunchele sale la pamant, se ruga zicand: "Dumnezeule, Cel ce ai cutremurat pamantul si prin el ai mutat muntii in inimile marilor, Cel ce prin mana lui Daniil ai sfaramat pe Vil si ai omorat pe balaur si gurile leilor astupandu-le ai pazit intreg pe robul tau, Tu si acuma rastoarna idolii acestia si da cunostinta poporului tau, ca sa stie ca bratul tau este puternic!". Asa rugandu-se sfantul, a iesit din capiste impreuna cu Dimitrie dregatorul si cu toata multimea poporului ce venise.
(Va urna)