Prima expeditie 100% romaneasca pentru cucerirea varfului Annapurna (Himalaya) a fost anuntata ieri in cadrul unei conferinte de presa care s-a desfasurat la Hotelul Continental din Bucuresti. Escaladarea unuia dintre cele mai periculoase varfuri din lume, situat la peste 8.000 de metri altitudine, se va derula in perioada 28 martie - 30 mai.
Expeditia Romaneasca Annapurna 2014 este formata din Zsolt Torok (liderul expeditiei, alpinist recunoscut pe plan international), Cristian Tzecu (artist fotograf, alpinist, cameraman, editor film), George Porancia (meteorolog, alpinist si membru Salvamont Bran) si Catalin Neacsu (alpinist, primul roman care a reusit sa atinga varful unui munte de peste 8.000 fara sa fi iesit inainte din tara).
Atingerea cu succes a varfului Annapurna 1 inseamna pentru Romania o performanta deosebita si o recunoastere pe plan international a alpinistilor romani, a echipelor romanesti. Pana acum, varful a fost atins de mai putin de 200 de persoane. Se spune ca unul dintre trei alpinisti care au incercat sa il escaladeze nu s-a mai intors la baza.
Intentia etse ca prin acest proiect sa se reuneasca intr-o singura echipa patru alpinisti romani, cu performante si experienta in expeditii la peste 8.000 metri si sa foloseasca reusita lor in ascensiunea celui de-al zecelea varf al lumii pentru a promova la nivel mondial alpinismul romanesc si a mediatiza lupta de zi cu zi a persoanelor cu dizabilitati.
La nivel mondial, Annapurna se afla in primele cinci varfuri ca dificultate de escalada alaturi de K2, Nanga Parabat, Kangchengunga si Dhaulagiri.
Annapurna 1 (Zeita Recoltelor in sanscrita), de 8.091 m, face parte dintr-un lant muntos de 55 km, care include treisprezece varfuri de peste 7.000 de metri. Celebritatea sa este data de faptulca a fost primul varf de peste 8.000 de metri atins, in 1950, de o echipa franceza, fiind un munte din Top 5 din cauza dificultatilor ascensiunii.


- Ce v-a determinat sa plecati in aceasta expeditie extrem de dificila?
Zsolt Torok: Pe munte, unde lumea verticalelor difera de lumea orizontala, prin simplul fapt ca in loc de orizontala e cam verticala, intelegem ca totul se bazeaza pe psihicul omului. Cand prognoza e buna si intervine o fereastra de vreme buna, se porneste asaltul final ca la razboi...
Ar fi a cincea expeditie romaneasca in care unul dintre participanti atrage atentia asupra unei probleme sociale grave, ce afecteaza in mod direct cel putin 10% din populatia tarii.
Catalin Neacsu: Lumea se intreaba de multe ori de ce renunt la slujba mea de birou pentru a-mi risca viata pe munte! Si acum nu pe orice fel de munte, ci chiar pe unul de 8.000 de metri! Este simplu: pasiunea pentru escalada va invinge intotdeauna! Nu ii pot lasa singuri pe co-echipierii mei si sunt mandru ca vom purta steagul ROmaniei la inaltime!
George Porancea: Este pentru noi o onoare, dincolo de pasiunea noastra, de a transmite un mesaj si de a fi reprezentantii Romaniei pe Acoperisul Lumii, cum se mai numeste Himalaya. Ne mandrim, de asemenea, sa tragem un semnal de alarma asupra problemelor persoanelor cu dizabilitati, un semnal pe care noi il consideram extrem de necesar si normal.
- Cum estimati ca va fi aceasta expeditie?
Cristian Tzecu: La sfarsitul lunii mai, cand ne vom intoarce, ne dorim ca povestea noastra sa fie mai ampla. Suntem sprijiniti de o firma deosebita, Gravity, care fabrica echipament foarte bun. Vom merge in Himalaya, pe un munte foarte greu. Toate expeditiile folosesc echipament bun, care trece testul in Muntii Himalaya. Consider ca va fi cea mai grea expeditie de pana acum.
- De ce ati ales alpinismul?
Zsolt Torok: Marea majoritate a alpinistilor care merg pe munti de peste 8.000 de metri nu sunt si alpinisiti de perete. Speram ca noi sa nu fim afectati de avalanse, dar probabil ca ne vor atinge lateral.
Alpinismul e o cale! Am ales acest sport pentru ca e foarte multa provocare, incertitudine, dar si invingerea propriilor mele frici. M-am apucat de alpinism la 16 ani. Am vrut sa devin unul dintre cei mai buni. E o lupta in fiecare zi si e foarte greu sa rezisti.
Cristian Tzecu: E si bucuria faptului ca esti acolo, cu ceilalti, dar este si bucuria reusitei. In momentele in care ajungi pe munte nu iti poate lua nimeni clipele acelea.
- In ce consta pregatirea pentru aceasta expeditie?
Zsolt Torok: Pregatirea psihologica e cea mai importanta. Forta este cea interioara. Dar sigur ca trebuie sa ne si antrenam pentru asta. Respiri mult mai des, inima lucreaza. Ne aclimatizam.
Nu poti sa nu fii fit atunci cand faci alpinism. Un munte de 8.000 de metri se poate schimba. Diferenta fata de anii ‘50 este ca acum avem un altfel de echipament. Este o industrie speciala a echipamentelor de munte. De felul meu, sunt optimist. Stiu ca pot sa fac ceea ce mi-am propus. Stiu ca daca vremea se va strica, nu ma bag. Nu e un act de eroism sa mori pe munte! La inceput, cand nimeni nu ne dadea informatii legate de cum sa urcam pe munte, trebuia sa studiem aceasta experienta an de an.
Cristian Tzecu: Frigul, vantul sunt problemele cu care ne confruntam. De fiecare data ceea ce am primit a fost mai mult fata de ceea ce am dat.
Cu ani in urma, pentru ca nu m-am aclimatizat cum trebuie, nu am reusit sa urc pe muntele respectiv.
- Care e primul gand care va vine in minte atunci cand ajungeti pe varful muntelui respectiv?
Cristian Neacsu: In 2006, vroiam sa ma bucur, sa urlu, dar eram atat de obosit incat am facut doar doua fotografii.
Cristian Tzecu: Pentru mine, cand ajung pe un varf, momentul e extrem de intim.
- Ce veti manca in aceasta expeditie?
Zsolt Torok: Consumam supe, slanina, salam, ciocolata. Rucsacul cantareste 15 - 20 de kilograme de persoana.
- Va ganditi sa scrieti o carte la intoarcerea din aceasta expeditie?
Zsolt Torok: - Da, sigur ca da, avem in plan o carte.