REVISTA MAGAZIN: Peter Sturrock si dovezile radar (Autor : DAN D. FARCAS)
(continuare)

Nava cu o viteza teribila
"In ceea ce priveste vehiculul in sine, nu exista nicio indoiala in mintea noastra ce anume era. O nava care se poate deplasa cu teribila viteza de peste 1000 de noduri, si apoi se opreste la punct fix, mentine altitudinea, urca, coboara, poate schimba altitudinea noastra... Nu aveti nicio idee cum e sa intalnesti un OZN, atunci cand se apropie de aeronava ta. Cred ca daca ar fi vrut sa se ciocneasca cu noi, nu aveai unde sa scapi de ea - nu prea mai ai timp sa raspunzi!"
Credibilitatea cazului a fost intarita de faptul ca au existat si martori oculari civili, aflati la sol. Bill Carver scria astfel: "Conduceam la cateva blocuri distanta de casa mea, aflandu-ma la nord de bulevardul Paul. Am oprit masina in momentul in care am vazut cat de aproape era OZN-ul deasupra liniei copacilor din Sunset Park. Elicopterul era sub unghiul meu de vedere, dar de aici aveam o vedere completa asupra OZN-ului: o lumina verde pe partea din fata, o lumina alba si o lumina rosie pe spatele unui obiect metalic gri inchis, de aproape saizeci de picioare lungime avand aspectul unui trabuc. Sedeam in masina minunandu-ma de infatisarea sa. Nu scotea niciun sunet. Dintr-odata, OZN-ul a tasnit spre nord-vest si literalmente in cateva secunde a devenit de marimea unei stele in departare".
S-a incercat explicarea aparitiei spunandu-se ca a fost un bolid. Aceasta identificare poate fi usor respinsa observand ca: (1) evenimentul a durat, estimativ, cinci minute, (2), decelerarea accentuata si manevrele in unghi ale obiectului, (3) forma precis definita a obiectului si (4), traiectoria de zbor de la orizont la orizont. Posibilitatea unei aeronave de mare performanta este, de asemenea, de neacceptat, atunci cand se examineaza pozitiile si culorile luminilor, tinand cont de traiectoria de zbor a obiectului; pentru a fi prezentate configuratiile raportate, si a fi in conformitate cu reglementarile FAA, un avion ar fi trebuit sa zboare lateral, fie in picioare pe coada, fie cu susul in jos.
Armata nu l-a impiedicat pe Coyne si echipajul sau sa vorbeasca despre experienta avuta. Lui Coyne i-a fost permis chiar sa povesteasca incidentul, in 1978, la o reuniune ONU, dedicata fenomenului OZN si sponsorizata de statul Grenada.
Acest incident nu este singurul in care avioane conventionale au avut intalniri cu obiecte neidentificate. Multi membri ai echipajelor marilor companii aeriene au vazut obiecte neobisnuite langa aeronavele lor, dar au fost reticente sa-si spuna povestile lor in public.
In 1973, profesorul Sturrock a realizat o ancheta in randul membrilor ramurii din San Francisco a Institutului American de Aeronautica si Astronautica, intreband daca OZN-urile sunt o problema semnificativa stiintific. Din cei 1175 de membri, au raspuns 423, cei mai multi fiind nesiguri sau neutri. Aproximativ 5% au spus ca au raportat fenomene aeriene anormale pe care nu le-au putut identifica, cifra tipica si pentru ansamblul populatiei. In 1975, Sturrock a facut un studiu similar si cu membrii Societatii Americane de Astronomie. Din 2600 chestionare au fost returnate peste 1300. Doar doi membri s-au oferit sa renunte la anonimat si Sturrock a remarcat ca subiectul OZN a fost, evident, unul foarte sensibil pentru majoritatea colegilor. Cei mai multi erau sceptici fata de ipoteza extraterestra. Dar, in mod semnificativ, doar 29% dintre cei care au consacrat mai putin de o ora de lectura acestui subiect favorizau un studiu suplimentar, fata de 68% dintre cei care a petrecut peste 300 de ore.