MAGAZIN: O intalnire OZN in Papua Noua Guinee (Autor: DAN D. FARCAS)
(continuare)
Intrucat a inceput sa se intunece, Gill l-a trimis pe localnicul Eric Kodawara sa aduca o lanterna, cu care au semnalizat catre bizara aparitie. Dupa un minut sau doua, aparent obiectul a raspuns, facand mai multe miscari inainte si inapoi. Dupa un timp, fapturile au disparut de pe punte. Pe la 18.30, reverendul Gill a mers la cina. La ora 19:00, OZN-ul era inca prezent, dar parea ceva mai mic. Grupul de observatori s-a dus la biserica pentru vecernie. Apoi cerul s-a acoperit de nori. Nimic altceva nu a mai fost vazut in acea seara. Doar la 22:40, un zgomot asurzitor, ca al unei explozii, a trezit toate persoanele din statie. Reverendul Gill considera ca nu parea sa fi fost un fulger.
Personalitatea lui Gill era recunoscuta si credibilitatea sa era enorma. Toata viata lui a fost o marturie impresionanta de angajament. Implicat in activitati profesionale inca din 1933, inclusiv cu cadetii din fortele aeriene, in timpul razboiului, el studiase teologia la Brisbane si pedagogia la Universitatea Queensland, a urmat cursurile Universitatii Monash din Melbourne s.a.m.d. Gill a inceput sa predea in Papua Noua Guinee in 1948, devenind preot hirotonit in Queensland in 1950. A revenit la munca in misiune in Papua Noua Guinee, unde a fost, intre 1952 si 1959, administrator sef al cadrelor didactice si administrator de Educatie al unui sub-district, a predat limba engleza, istoria si educatia crestina, fiind la baza unor initiative care l-au facut cunoscut si respectat. Activitatea sa ulterioara a fost la fel de plina de realizari.
La momentul observatiilor, reverendul Gill era deja programat sa se intoarca in Australia. Un important grup civil, Victorian Flying Saucer Research Society a declarat ca rapoartele lui Gill reprezinta dovada cea mai remarcabila de activitate OZN comunicata vreodata unor anchetatori civili. Pentru prima data, un numar mare de martori credibili se intalnisera cu o nava avansata, capabila de performante aerodinamice fantastice si condusa de fiinte umanoide cu care au interactionat.
In 1959, Papua Noua Guinee era inca un teritoriu al Australiei. Deci copii ale raportului reverendului Gill au fost distribuite tuturor membrilor Camerei Reprezentantilor din Parlamentul Federal din Australia. O scrisoare circulara a insotit raportul, semnat de presedintii grupurilor civile OZN participante. Drept rezultat, pe 24 noiembrie 1959, membrii parlamentului federal au cerut ministrului aerului o declaratie cu privire la atitudinea serviciilor de Informatii ale Fortelor Aeriene fata de rapoartele din Noua Guinee. Raspunsul ministrului nu a abordat aceasta intrebare, spunand doar ca cele mai multe aparitii OZN au fost explicate si ca doar un procent foarte mic - ceva de genul 3 la suta - din observatiile raportate nu pot fi explicate.
Directia de Informatii a Fortelor Aeriene RAAF, la cererea ministrului apararii, a initiat investigarea cazului. RAAF a vizitat pe reverendul Gill pe 29 decembrie 1959. Ofiterul care a condus interviul, comandantul de escadrila F.A. Lang, a tras concluzia:
- Desi reverendul Gill poate fi considerat un observator de incredere, apreciem ca incidentele ar putea sa nu fi fost nimic mai mult decat fenomene naturale colorate de evenimente din trecut si de influente subconstiente ale entuziastilor OZN. In perioada raportului, vremea a fost noroasa si tulburata de furtuni cu tunete si fulgere. Desi nu este posibil sa se traga concluzii ferme, o analiza sumara a unghiurilor deasupra orizontului sugereaza ca cel putin unele dintre luminile observate au fost planetele Jupiter, Saturn si Marte. Refractia luminii, pozitia schimbatoare a planetelor in raport cu observatorul si miscarea norilor ar crea impresia dimensiunii si a deplasarii rapide. In plus, densitatea variabila a norilor ar putea da seama de formele umane si de aparitia si disparitia lor.
(Va urma)