Magazin: Incidentul OZN Skylab 3 (Autor: DAN D. FARCAS)
In ziua de 20 septembrie 1973, intre orele 16:35 si 16:45 GMT, misiunea cosmica americana Skylab 3 s-a intalnit cu un misterios satelit rosu, care a fost si fotografiat. Pana la ora actuala nu exista o explicatie a acestei aparitii. In 1973, americanii lansau prima lor statie spatiala, numita Skylab. Pe 28 iulie 1973, o racheta Saturn aducea, pe aceasta statie, a doua misiune cu echipaj, numita Skylab 3. Cei trei astronauti au fost: Alan L. Bean, comandant, Owen K. Garriott, pilot cercetator stiintific, si Jack R. Lousma, pilot.
Cu cateva zile inainte de a reveni pe Pamant si in timp ce statia se afla in afara contactului radio, Garriott a facut, de la fereastra camerei de garda a Skylab, fotografii ale unui obiect care n-a putut fi identificat. Prima mentiune inregistrata a incidentului a fost cea intre astronauti si CAPCOM (comunicatorul capsulei, aflat la sol), cu 4 ore si jumatate mai tarziu. Conversatia, ramasa inregistrata, a decurs astfel:
- Lousma: I-ai spus despre satelitul pe care l-am vazut?
- Bean: Da, am vazut un satelit mare. Nu stim daca v-am spus despre asta.
- Lousma: Cel mai apropiat si mai stralucitor pe care l-am vazut pana acum.
- Bean: Era imens!
- Lousma: Am vazut mai multi. Acesta a fost unul rosu.
- CAPCOM: Nu! Poate ati spus altcuiva, dar nu echipei noastre. Nu-mi amintesc sa fi auzit despre asta.
- Lousma: Cred ca nu l-am raportat. Reflecta o lumina rosie care oscila la, oh, socotind de la perioada de luminozitate maxima la cea minima, aproximativ 10 secunde. Ne-a insotit pana la apusul soarelui. Asta a fost in urma cu aproximativ trei rotatii, cred. Ceva de genul asta, nu-i asa Owen?
(Niciun raspuns).
Apoi conversatia a trecut la alt subiect. Notam ca acum 3 revolutii, socotind aproximativ 1,5 ore pe rotatie, insemna cu 4,5 ore in urma.

Satelitul rosu

Reperarea a fost inregistrata si in jurnalul de zbor personal al lui Alan Bean, la cateva ore de la eveniment. El a scris, inca inaintea conversatiei cu solul:
- Prin fereastra camerei de garda am vazut o lumina rosie stralucitoare, cu o periodicitate luminos/intunecat de 10 secunde. Devenea tot mai stralucitoare si a plutit in deriva, impreuna cu noi, timp de 20 de minute sau mai mult. De asemenea, ea se misca in raport cu stelele. Este posibil sa fi fost foarte aproape. A fost cel mai stralucitor obiect pe care l-am vazut.
Jurnalistul de stiinta James Oberg mai nota, in 1977:
- Observatia a avut loc cu 5 zile inainte de revenirea pe Pamant, dupa o expeditie-record de 59 zile. Cei din echipaj s-au trezit la 07:00 GMT si urmau sa mearga la culcare la 23:00 GMT. Ei au luat masa de pranz, dupa care au facut o reexaminare a procedurilor in camera de garda, inainte de a incepe o noua serie de experimente in acea dupa-amiaza. In acest timp echipajul era in afara contactului cu controlul de la sol. In timpul observatiei, casetofonul de la bord nu era pornit asa ca momentul exact al incidentului nu s-a putut stabili decat mai tarziu, prima mentiune inregistrata a incidentului a fost prin legatura la sol, la circa 4,5 ore dupa eveniment.
Pe 4 octombrie 1973, la NASA, in cursul analizei misiunii spatiale, a venit vorba si de acest incident. Garriott a povestit:
- Jack Lousma a fost primul care a zarit o stea rosie mult mai stralucitoare decat Jupiter sau decat oricare dintre celelalte planete. Avea o nuanta rosiatica desi era mult deasupra orizontului. Am observat-o timp de aproximativ 10 minute, inainte de apusul soarelui, pana cand am intrat in zona de intuneric. Am urmarit-o, de asemenea, in zona de intuneric, inca aproximativ 5 secunde. Dupa 5 pana la 10 secunde de la disparitia sa, am presupus ca nu a era mai departe de 30 pana la 50 de mile marine (56-93 km) de pozitia noastra. Timp de peste 10 minute, cat am urmarit-o, prin fereastra camerei de garda, lumina nu s-a miscat cu mai mult de 10 sau 20 de grade, fata de directia initiala. Orbita sa a fost foarte apropiata de cea a noastra. Nu am mai vazut-o, pe nicio orbita, nici mai devreme nici dupa aceea.
Obiectul misterios nu a fost detectat de NORAD. Nu exista nici azi un raspuns ce anume putea fi obiectul observat in proximitatea laboratorului spatial.
Relativ recent, analistii de imagine Bruce Maccabee si Brad Sparks au postat pe net o analiza foarte detaliata a celor patru fotografii realizate de Owen Garriott cu ocazia intalnirii cu misteriosul obiect. Rezumam mai jos cateva dintre concluziile acestui studiu.
Prima fotografie a obiectului arata doar un punct rosu inexpresiv. A doua fotografie prezinta o imagine ceva mai mare, usor rotunda si galbuie in centru, trasatura tipica pentru fotografiile color supraexpuse ale unui obiect rosu stralucitor indepartat. Se mai vad si alte doua puncte rosii slabe, care nu par sa fie reflectii interne ale obiectivului camerei si sunt prea luminoase pentru a fi reflectii in geam. Nici a treia fotografie nu releva o structura. Prin urmare primele trei fotografii nu sunt utile pentru estimarea marimii obiectului.
Doar pe a patra fotografie se disting elemente separate, care sa permita un calcul de dimensiune. Pe imagine se vad 3 sfere rosii difuze, asezate pe un arc foarte deschis si unite prin brate cetoase. In interiorul arcului se mai vede un al patrulea punct rosu, si acesta parca legat de celelalte.

O aberatie a lentilelor?

Intrebarea este daca imaginea aceasta reprezinta forma reala a obiectului sau exista o alta explicatie pentru formarea imaginii? De pilda, ar putea fi un singur punct rosu, dar, printr-un complex de manevre, de pilda prin tremurul mainii, in timp ce obturatorul era deschis, pe film sa se fi desenat o asemenea configuratie. Autorii studiului exclud aceasta obiectie, intrucat la celelalte fotografii facute de pe Skylab, si probabil si la cel in cauza, timpul de expunere a fost de 1/250 secunde. O alta cauza ar putea fi o aberatie a lentilei. Fotografiile au fost realizate cu un aparat Nikon de 35 mm, avand obiective cu distanta focala de 55 mm sau 300 mm (mai probabil s-a folosit acesta din urma). Suportul fotografiei a fost un film numit SO-368, comparabil cu Ektachrome (MS 2448). Daca ar fi existat aberatii, acestea ar fi trebuit sa se manifeste si la celelalte trei imagini, ca si la multe alte fotografii realizate pe nava. Nu putea fi nici un defect de film, spun analistii. Pentru a crea o imagine de genul acesta, s-ar cere ca filmul sa fie zgariat in doua directii perpendiculare prin diferitele straturi de culoare ale filmului. Dar, filmul a fost manipulat cu maxima grija si nu era posibil sa fi fost zgariat. In plus, aceasta imagine nu arata ca o zgarietura tipica, cu margini usor zimtate sau foarte ascutite, si cu locuri albe luminoase acolo unde emulsia de film a fost complet eliminata. Prin analize la fel de minutioase, au fost excluse si alte posibile cauze.
In consecinta, imaginea este, cel mai probabil, o reprezentare reala a structurii luminoase a obiectului. Care putea fi distanta pana la ea? Pe Skylab nu exista un radar sau alt mijloc de masurare a distantei. Dar Garriott a avut prezenta de spirit sa numere secundele dintre momentul in care Skylab a intrat in umbra Pamantului si cel in care obiectul, care parea sa fie in urma statiei Skylab, a disparut si el in intuneric. El si-a asumat ipoteza ca obiectul era luminos deoarece reflecta lumina solara, ceea ce este firesc pentru sateliti. Calculele care au urmat au estimat latimea obiectului ca fiind intre aproximativ 37 m (daca distanta pana la el era de 38 km) si 74 m (daca distanta ar fi fost de 76 km). In 1973, nu exista, nici pe departe, vreun satelit care sa se apropie macar de aceasta dimensiune (numai statia spatiala va fi comparabila cu ea, 30 de ani mai tarziu).
Obiectul avea culoarea rosie, atat vizual cat si pe fotografie. Care sa fi fost cauza? Pe de o parte, nici obiectul, nici Skylab nu fusesera intr-o regiune unde lumina soarelui sa fi trecut prin atmosfera terestra si sa se fi inrosit datorita unor suspensii in atmosfera (ca intr-un apus de soare rosu); pe de alta parte, nu exista sateliti cu suprafata rosie. Suprafetele sunt de obicei vopsite negru sau alb sau eventual metalul ramane nevopsit. Sa fi fost un satelit care emitea o lumina rosie intensa? In acest caz este ciudat ca aceste lumini au disparut la scurt timp dupa ce Skylab a intrat in umbra Pamantului. Desigur, daca am accepta aceasta ipoteza, devin nule si toate calculele de distanta si marime.