MAGAZIN : OZN-urile, stiinta si lumina de sub felinar (Autor : DAN D. FARCAS)
Circula pe internet o alegorie comica geniala, care caricaturizeaza prejudecatile inerente in multe tipuri de cercetare stiintifica. Alegoria are nenumarate forme si, chiar daca uneori imbraca haine moderne, s-a dovedit ca este foarte veche. In niste benzi desenate din Anglia anilor 1920, este infatisat un om beat, in patru labe, cautand atent ceva pe jos, in apropierea unui felinar. Un ofiter de politie care il vede il intreaba ce anume face. Cherchelitul ii raspunde ca este in cautarea cheilor sale.
Ofiterul il ajuta pentru cateva minute, fara succes, dupa care intreaba omul daca este sigur ca si-a pierdut cheile langa felinar.
- Nu, raspunde acesta, mi-am pierdut cheile undeva pe drum.
- Si atunci de ce le cauti aici?, intreaba ofiterul surprins si iritat.
- Pentru ca aici lumina este mult mai buna, raspunde betivul cu aplomb.
Povestea apare si pe 24 mai 1924, intr-un ziar din Massachusetts, cu un decor din Boston. Un ofiter de politie vede, in miez de noapte, un om in genunchi pipaind pamantul si-l interpeleaza pentru comportamentul sau neobisnuit. Cel intrebat se explica:
- Am pierdut o bancnota de doi dolari undeva, in jos, pe Atlantic Avenue.
- Nu inteleg, spune ofiterul nedumerit. Ai pierdut o bancnota de doi dolari pe bulevardul Atlantic? Atunci de ce scotocesti aici, in Piata Copley?
- Pentru ca aici, sus, lumina e mult mai buna - spune barbatul in timp ce se intoarce si isi continua cautarea in patru labe.
Pe 2 octombrie 1924 povestea a fost reluata intr-un ziar din Pennsylvania, cu un decor plasat pe Hollywood Boulevard din California. In primele ore ale diminetii, un politist se apropie de un britanic evident trotilat, care strange in brate un felinar, cu ochii pironiti in jos. Politistul il intreba:
- Ce s-a intamplat, frate?
- E lucrul cel mai st'ordinar, dar am pierdut o bancnota de un dolar si afurisitu' nu-l gasesc. L-am pierdut pe Shunset boulvar, dar lumina e mai buna aici.

Povesti cu bacnote pierdute

Anecdota reapare in 1925 intr-un ziar din New York, cu actiunea plasata in Manhattan, in lumina stralucitoare a intersectiei dintre Broadway si Strada 35. Betivul care se tara isi cauta ceasul pierdut pe Strada 23. In 1927 povestea e plasata tot pe Broadway, cu cineva cautand un banut pierdut pe o alta strada. Gluma va fi reluata in 1932 intr-o revista pentru cercetasi, apoi in 1942 ea a aparut intr-un episod al unei populare benzi desenate. Tot in 1942, intr-un film francez, a fost inclusa o scena cu o versiune a glumei. Obiectul cautat era acum o cutie de chibrituri. In 1945 Evan Esar, un colectionar harnic de citate si anecdote a inclus o versiune a povestii in culegerea sa Esar's Joke Dictionary, iar ceea ce se cauta era o moneda de un sfert de dolar.

(Va urma)