Am gasit pe Facebook un text interesant despre cele trei dimensiuni ale iubirii. In acest episod puteti citi in continuare partea a doua a textului lui Osho intitulat:

IUBIREA SI CASATORIA

Casatoria, dupa parerea mea, ar trebui sa aiba loc dupa luna de miere, nu inainte. Ea ar trebui sa aiba loc numai daca totul merge bine. Luna de miere dupa casatorie este foarte periculoasa. Din cate stiu, nouazeci si noua la suta din casnicii sfarsesc cand se termina luna de miere. Numai ca atunci nu mai ai scapare, e prea tarziu sa desfaci ce-ai facut. intreaga societate te condamna daca iti lasi sotia, sau daca sotia te lasa pe tine. Toti sunt impotriva ta, de la lege pana la religie. In realitate, societatea ar trebui sa creeze toate barierele cu putinta in calea casatoriei, si nici una in calea divortului. Societatea n-ar trebui sa-i lase pe oameni sa se casatoreasca atat de usor. Tribunalul ar trebui sa impuna bariere - sa traiesti cel putin doi ani cu persoana cealalta, si abia dupa aceea sa-ti dea voie sa te casatoresti. Acum se face exact pe dos. Daca vrei sa te casatoresti, nimeni nu te intreaba daca esti pregatit sau e doar un capriciu, daca o faci doar pentru ca iti place nasul femeii. Ce prostie! Nu poti sa traiesti doar cu un nas frumos. Dupa doua zile ai sa uiti de nas - cine se uita la nasul nevestei? Sotul nu pare niciodata frumos, sotia nu pare niciodata frumoasa. Odata ce te-ai obisnuit cu celalalt, frumusetea dispare, nu o mai vezi. Ar trebui ca doua persoane sa fie lasate sa traiasca impreuna indeajuns de mult pentru a se cunoaste, pentru a se familiariza una cu cealalta. Daca ar vrea sa se casatoreasca inainte de asta, n-ar trebui sa li se permita. Atunci divortul ar disparea din lume. Cum insa casatoriile se fac din romantism, divortul exista. Romantismul e bun daca esti poet - si se stie ca poetii nu sunt soti buni sau sotii bune. De fapt, poetii sunt in majoritate burlaci, isi fac de cap, dar nu se lasa prinsi, si de aceea romantismul lor ramane viu. Scriu mai departe poezii, poezii foarte frumoase. Dar nu ar trebui sa se casatoreasca nimeni intr-o stare poetica. Lasa poezia sa se duca, sa vina proza, si pe urma asaza-te la casa ta. Pentru ca viata de zi cu zi e mai mult proza decat poezie. Pentru casatorie, omul trebuie sa fie indeajuns de matur. Maturitatea inseamna ca omul nu mai e un prost romantic. intelege viata, intelege responsabilitatea vietii, intelege problemele care apar atunci cand esti cu o alta persoana. Accepta toate acele dificultati, si totusi se decide sa traiasca alaturi de persoana respectiva. Nu spera ca viata in doi o sa fie raiul pe pamant, numai lapte si miere, numai parfum de trandafiri; stie ca realitatea e dura. Trandafirii sunt putini si au multi spini. Cand ajungi sa fii constient de toate aceste probleme si totusi hotarasti ca merita riscul de a fi mai degraba cu cineva decat singur, casatoreste-te. Atunci casatoria nu va ucide iubirea, pentru ca iubirea e realista. Casatoria ucide numai iubirea romantica. Iar iubirea romantica este ceea ce oamenii numesc iubire de licean. Nu trebuie sa te bazezi pe ea. Trebuie sa privesti mai realist viata, mai prozaic. Casnicia in sine nu distruge nimic. Casatoria nu face decat sa aduca la suprafata ce e ascuns in tine. Daca in tine e ascunsa iubirea, casatoria o aduce la suprafata. Daca iubirea e doar un simulacru, o prefacatorie, mai devreme sau mai tarziu va disparea, si atunci va iesi la suprafata realitatea personalitatii tale urate. Iubirea nu e distrusa de casatorie. Iubirea e distrusa de oamenii care nu stiu sa iubeasca. Iubirea e distrusa fiindca ea de fapt n-a existat de la bun inceput, ai trait intr-un vis. Realitatea distruge acel vis. Altminteri, iubirea e ceva vesnic, face parte din vesnicie. Daca cresti, daca cunosti arta de a creste si accepti realitatile vietii in iubire, atunci ea continua sa creasca cu fiecare zi. Casatoria devine o oportunitate imensa de a creste in iubire. Nimic nu poate sa distruga iubirea. Daca exista, ea continua sa creasca. Insa parerea mea este ca, in majoritatea cazurilor, ea nu exista de la inceput. Exista altceva care e confundat cu iubirea si, de cele mai multe ori, acel altceva e atractia sexuala. insa ea dispare odata ce ai facut dragoste cu o femeie. Daca iubirea ta este numai atractie sexuala, ea va disparea in mod sigur. Asadar sa nu confunzi niciodata altceva cu iubirea. Daca e iubire adevarata. Ce vreau sa spun cu iubire adevarata? Cand iubesti cu adevarat, simpla prezenta a celuilalt te umple de fericire, iti face inima sa cante, implineste ceva din adancul inimii tale, simti o armonie. Simpla prezenta a celuilalt te ajuta sa fii mai adunat, mai centrat, mai cu picioarele pe pamant. Atunci e vorba de iubire. Iubirea nu e pasiune, nu e emotie. Iubirea este intelegerea adanca a faptului ca cineva te completeaza, ca cineva te face sa fii un cerc complet. Iubirea iti da libertate sa fii tu insuti; ea nu este acaparare.mAsa ca fii mereu atent - nu lua sexul drept iubire, altminteri vei fi dezamagit. Fii vigilent, iar cand incepi sa simti ca simpla prezenta a cuiva - nimic mai mult, nu e nevoie de nimic altceva; nu ceri nimic, decat simpla prezenta, ca celalalt sa fie acolo - e suficienta sa te faca fericit. Ceva incepe sa infloreasca in tine, lotusi cu o mie de petale infloresc, atunci esti indragostit. Si atunci poti trece prin toate greutatile pe care le creeaza viata reala. Multe suferinte, nelinisti - vei putea sa treci prin ele toate, iar iubirea ta va inflori tot mai mult si mai mult, fiindca toate acele situatii vor deveni provocari. Iar iubirea ta, prin faptul ca depasesti acele provocari, va deveni tot mai puternica si mai puternica. Iubirea este vesnicie. Daca exista, creste si creste mereu. Iubirea cunoaste inceput, dar nu cunoaste sfarsit.

(Sursa: OSHO in Maturitatea - Responsabilitatea de a fi tu insuti)