Ce este de fapt mila ? (Autoare: Gabi Lupescu)
Mila este, in primul rand, un sentiment de compasiune fata de o fiinta (animal sau om) care se afla in nevoie, fie ca merita sau nu merita sa fie ajutata.
In general, in afara cazurilor in care omul a devenit o bruta, exista mila in ceea ce priveste componenta sentimentala. Problema este alta: mila noastra e selectiva. Ne e mila de accidentatii mutilati pe viata , de sinistratii ramasi in urma unor dezastre naturale, de copiii orfani etc. Dar fata de betivul cazut in sant mai poti avea aceeasi mila ? Dar fata de drogatul care fura pentru a-si cumpara droguri ? Dar fata de politicianul - presedinte, ministru ori deputat - care e prins primind mita de sute de mii de euro ? Acestia mai merita mila noastra ?
Vedeti ? Mila noastra e selectiva. Intotdeauna gandim ca unii merita compasiunea noastra, iar altii nu. Biblia insa nu ne invata niciunde ca astfel trebuie sa se manifeste mila noastra. Dimpotriva. Mult incercatul om al lui Dumnezeu, Iov, afirma la un moment dat, indurerat de faptul ca prietenii sai cei mai buni nu-l inteleg si nu-i arata compasiune: "Cel ce sufera are drept la mila prietenului, chiar daca a parasit frica de Cel Atotputernic." ( Iov 6,14 ). Cu alte cuvinte, orice om aflat in suferinta, indiferent ca regreta sau nu viata pacatoasa pe care a dus-o, indiferent ca are sau nu o relatie cu Dumnezeu, el are drept la mila noastra.
Ce s-ar fi intamplat daca si Tatal nostru ceresc ar fi fost selectiv? Ce s-ar intampla daca El ar avea mila de noi doar atunci cand suntem credinciosi, iar atunci cand pacatuim ne-ar intoarce spatele? Da, cel mai puternic argument ca cineva are nevoie de mila noastra este suferinta lui, indiferent in ce consta ea.
Mila nu e doar un sentiment. Este actiune. Mila inseamna mai mult decat un sentiment sau emotie. Ea este o atitudine, un principiu. Daca mila nu este insotita si de fapte, ea este asemenea unei fantani fara apa, asemenea unui cer fara stele.
In Pilda samariteanului milos ( Luca 10 ) ni se spune ca levitul si preotul, atunci cand l-au vazut pe nenorocitul batut si jefuit de talhari si lasat apoi sa moara in drum, "au trecut inainte pe alaturi". Biblia nu ne ofera detalii, dar inclin sa cred ca in inima celor doi s-a nascut un oarecare sentiment de mila fata de cel cazut intre talhari. Totul s-a oprit insa la sentimente. Mai departe nu au facut nimic, din diferite motive: fie le era teama sa nu ajunga si ei victimele talharilor, fie se grabeau sa ajunga la Templu, fie il judecau pe cel nenorocit pentru lipsa lui de prudenta...
Indiferent de motiv, ei n-au mers dincolo de sentimente, mila lor fiind o mila lipsita de roade.
Ce s-ar fi intamplat daca, dupa caderea omului in pacat ( "intre talhari") Dumnezeu ar fi "trecut si El inainte si pe alaturi" de neamul omenesc, spunandu-ne doar : "Mi-e mila de voi"? Ce ar mai fi ramas din Planul mantuirii si din Biblie fara mila manifestata practic de Tatal ceresc ? Cum ar arata un Dumnezeu al dreptatii, in care nu ar exista niciun strop de compasiune fata de fiintele pe care le-a creat ?
Dintre toate lipsurile despre care a vorbit Mantuitorul, cu privire la ultimele generatii de oameni prevazand convulsiile sociale, psihologice, materiale etc. prin care va trece lumea noastra, una i-a atras in mod deosebit atentia: "Cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe Pamant?"
Mai e loc pentru credinta?. Isus va veni sa invieze pe sfintii Sai adormiti, sa dea nemurirea, tineretea vesnica, celor care au raspuns favorabil chemarii Evangheliei."Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhangel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer si intai vor invia cei morti in Christos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte." 1Tesaloniceni 4:16-18 (Vezi deasemenea 1Corinteni 15:51-53). Cea de a doua venire a lui Isus va fi timpul cand corpurile noastre vor fi schimbate in asemanare cu corpul Sau slavit.(vezi Filipeni3:21). Si fiindca toate acestea se vor adeveri mai devreme sau mai tarziu, sa acumulam credinta tot mai mult in inima noastra , care se capata in urma auzirii Cuvantului lui Dumnezeu ,sa fim faclii care ard intruna in aceasta lume.

sursa: rodiagnusdei.wordpress.com