MAGAZIN : Ecouri in urma desecretizarii arhivelor britanice (Autor: DAN D. FARCAS)

Cu aceeasi ocazie, a incheierii desecretizarii tuturor documentelor britanice OZN, si Nick Pope, fost angajat al Ministerului Apararii din Regatul Unit, a avut cateva interventii televizate, comentand evenimentul. Rezumam mai jos si cateva opinii din declaratiile sale facute cu acest prilej.
Guvernul britanic a realizat un program de peste cinci ani pentru a declasifica si a pune la dispozitia marelui public toata arhiva de rapoarte OZN pe care o detinea. Aceste materiale au fost eliberate in transe succesive, pentru a ajunge de la Ministerul Apararii la Arhivele Nationale. Fiecare val de desecretizari a dat presei mondiale prilejul de a face comentarii, de multe ori nebuloase si inselatoare, difuzate de "cateva agentii de presa atent selectate", asupra unor documente, incitante intrucat fusesera pana nu demult confidentiale.
Nick Pope spunea ca el cunostea cu cateva luni inainte continutul documentelor, inclusiv al celor din acest ultim lot de fisiere, dar nu avea dreptul sa-l dezvaluie, deoarece, pana la data oficiala a difuzarii lor, informatiile erau secrete. Din punctul sau de vedere, accesul public la aceasta arhiva este una dintre cele mai importante decizii, legate de problematica OZN, din ultimii ani. Nick Pope a fost intrebat daca au fost desecretizate astfel toate documentele OZN. Pentru el raspunsul este ca evident NU! Pope a subliniat ca in legea libertatii de informare, care este in vigoare in Marea Britanie, se specifica un mare numar de motive care scutesc statul de obligatia de a face publice anumite documente solicitate. In aceasta categorie intra mai ales documente din domeniile apararii, securitatii si informatiilor. Nick Pope considera, prin urmare, firesc ca guvernul si serviciile sale sa pastreze clasificate anumite documente. El a lucrat pentru Ministerul Apararii multi ani si stie cum se petrec lucrurile in astfel de cazuri. Pope a fost surprins doar de faptul ca Guvernul Britanic si serviciile sale recunosc acum, in mod public, ca anumite documente, dintre cele mai interesante, au fost "pierdute" sau "distruse" accidental. Printre acestea, fisiere cu privire la faimosul incident din padurea Rendlesham, fotografii relevante trimise Ministerului Apararii, jurnalul unei nave care contine informatii despre un OZN vazut in timpul unui exercitiu militar al NATO, un film realizat de militarii care au fost trimisi cu avionul lor de vanatoare sa intercepteze un OZN etc... Unele dintre observatiile care nu au fost divulgate sunt cunoscute intrucat ele au fost mentionate la vremea respectiva, de exemplu, in ziarele interne ale unor baze militare de aviatie RAF. De asemenea, se stie ca pilotii evitau folosirea termenului "OZN" si vorbeau de intalniri periculos de apropiate sau de ciocniri evitate in ultimul moment cu un "avion neobisnuit" sau un "elicopter neconventional". In consecinta, dupa Nick Pope, sunt multe dovezi privind cazuri care nu au fost dezvaluite in documentele facute publice.
Dezvaluirea unor secrete?
Nick Pope, bine informat, neaga categoric ca informatiile facute publice ar fi preludiul dezvaluirii unor secrete pe care guvernul le-ar avea privind prezenta extraterestra. In Anglia, de mult timp, sute de oameni au cerut informatii specifice cu privire la cazuri OZN. Ministerul, decat sa-si petreaca timpul cautand, zi dupa zi, scrisoare dupa scrisoare, informatiile solicitate, a decis mai degraba sa adune, pur si simplu, tot ce se referea la fenomen si sa difuzeze la gramada aceste documente, intr-un program care s-a intins pe cinci ani. Toate astea nu reprezinta nici un act deliberat destinat sa denigreze fenomenul, nici unul menit sa pregateasca publicul pentru revelarea unor ipotetice adevaruri ascunse.
Nick Pope atrage atentia asupra faptului ca daca Marea Britanie a facut publice aceste documente, n-ar trebui sa ne asteptam ca si la nivelul Statelor Unite sa se petreaca acelasi lucru. Pozitia oficiala a SUA este ca, de la inchiderea proiectului interventii televizate, comentand evenimentul. Rezumam mai jos si cateva opinii din declaratiile sale facute cu acest prilej.
Guvernul britanic a realizat un program de peste cinci ani pentru a declasifica si a pune la dispozitia marelui public toata arhiva de rapoarte OZN pe care o detinea. Aceste materiale au fost eliberate in transe succesive, pentru a ajunge de la Ministerul Apararii la Arhivele Nationale. Fiecare val de desecretizari a dat presei mondiale prilejul de a face comentarii, de multe ori nebuloase si inselatoare, difuzate de "cateva agentii de presa atent selectate", asupra unor documente, incitante intrucat fusesera pana nu demult confidentiale.
Nick Pope spunea ca el cunostea cu cateva luni inainte continutul documentelor, inclusiv al celor din acest ultim lot de fisiere, dar nu avea dreptul sa-l dezvaluie, deoarece, pana la data oficiala a difuzarii lor, informatiile erau secrete. Din punctul sau de vedere, accesul public la aceasta arhiva este una dintre cele mai importante decizii, legate de problematica OZN, din ultimii ani.
Nick Pope a fost intrebat daca au fost desecretizate astfel toate documentele OZN. Pentru el raspunsul este ca evident NU! Pope a subliniat ca in legea libertatii de informare, care este in vigoare in Marea Britanie, se specifica un mare numar de motive care scutesc statul de obligatia de a face publice anumite documente solicitate. In aceasta categorie intra mai ales documente din domeniile apararii, securitatii si informatiilor. Nick Pope considera, prin urmare, firesc ca guvernul si serviciile sale sa pastreze clasificate anumite documente. El a lucrat pentru Ministerul Apararii multi ani si stie cum se petrec lucrurile in astfel de cazuri. Pope a fost surprins doar de faptul ca Guvernul Britanic si serviciile sale recunosc acum, in mod public, ca anumite documente, dintre cele mai interesante, au fost "pierdute" sau "distruse" accidental. Printre acestea, fisiere cu privire la faimosul incident din padurea Rendlesham, fotografii relevante trimise Ministerului Apararii, jurnalul unei nave care contine informatii despre un OZN vazut in timpul unui exercitiu militar al NATO, un film realizat de militarii care au fost trimisi cu avionul lor de vanatoare sa intercepteze un OZN etc... Unele dintre observatiile care nu au fost divulgate sunt cunoscute intrucat ele au fost mentionate la vremea respectiva, de exemplu, in ziarele interne ale unor baze militare de aviatie RAF. De asemenea, se stie ca pilotii evitau folosirea termenului "OZN" si vorbeau de intalniri periculos de apropiate sau de ciocniri evitate in ultimul moment cu un "avion neobisnuit" sau un "elicopter neconventional". In consecinta, dupa Nick Pope, sunt multe dovezi privind cazuri care nu au fost dezvaluite in documentele facute publice.
Dezvaluirea unor secrete?
Nick Pope, bine informat, neaga categoric ca informatiile facute publice ar fi preludiul dezvaluirii unor secrete pe care guvernul le-ar avea privind prezenta extraterestra. In Anglia, de mult timp, sute de oameni au cerut informatii specifice cu privire la cazuri OZN. Ministerul, decat sa-si petreaca timpul cautand, zi dupa zi, scrisoare dupa scrisoare, informatiile solicitate, a decis mai degraba sa adune, pur si simplu, tot ce se referea la fenomen si sa difuzeze la gramada aceste documente, intr-un program care s-a intins pe cinci ani. Toate astea nu reprezinta nici un act deliberat destinat sa denigreze fenomenul, nici unul menit sa pregateasca publicul pentru revelarea unor ipotetice adevaruri ascunse.
Nick Pope atrage atentia asupra faptului ca daca Marea Britanie a facut publice aceste documente, n-ar trebui sa ne asteptam ca si la nivelul Statelor Unite sa se petreaca acelasi lucru. Pozitia oficiala a SUA este ca, de la inchiderea proiectului Blue Book, in 1969, guvernul american nu mai face nicio investigatie asupra fenomenului OZN. Deci, din punctul lor de vedere, ei nu ar mai detine, oficial, nimic de dat publicitatii. Putem sa ne indoim de aceasta pozitie - spune Pope - intrucat exista dovezi ca oficialitatile americane au investigat temeinic, dupa inchiderea proiectului Blue Book, incidente OZN precum a fost cel de la padurea Rendlesham in 1980, sau cel din 1976, din Iran, cu pilotul care a fost trimis cu avionul sau de vanatoare in directia unui OZN.
Nick Pope considera ca publicarea arhivelor din Marea Britanie a schimbat fundamental modul in care mass-media ia in considerare astazi subiectul OZN. Exista, desigur, inca emisiuni care prefera sa rada de acest fenomen, in speranta ca vor obtine astfel o audienta mai larga, facand apel la "omuletii verzi" sau la teme tip "Dosarele X". Dar, in general, mass-media si jurnalistii care au descoperit, prin toate aceste documente, realitatea fenomenului OZN si descrierile exacte facute de sute de martori, incep sa aiba o opinie diferita. Activitatea desfasurata timp de mai multe decenii de catre Ministerul Apararii dovedeste, de asemenea, ca aceste aparitii au fost intr-adevar luate in considerare si ca s-au intreprins investigatii amanuntite, asupra unui mare numar de cazuri, care au ramas totusi neexplicate.
Prezenta unor OZN-uri, urmarite mii de kilometri cu radare militare britanice, in timp ce efectuau manevre imposibile conform tehnologiilor noastre si aceasta la viteze extraordinare, ca si bruiajul mijloacelor de comunicatie in timpul tentativelor de interceptare a unor OZN-uri sunt tot atatea indicii care au lasat perplexa presa. Intre altele - a incheiat Pope - acestea ne fac sa intelegem ca fenomenul nu este nici pe departe atat de inofensiv pe cat ar dori guvernul sa credem.