Am gasit pe un blog (turistintaramea.blogspot.ro) un text despre calatoria unui turist cu bacul de la Chiciu. Turistul roman venea de la mare, petrecuse un sejur pe litoralul bulgaresc si descoperea cu uimire un loc fascinant: malul Dunarii la Silistra-Chiciu, un loc imens, unde Dunarea se desparte in doua: bratul Borcea si Dunarea Veche. Am sa citez cateva impresii din textul turistului, completand cu propriile mele informatii, deoarece de cativa ani, in fiecare vara petrec cateva zile in aceste locuri superbe, unde Dunarea este intr-adevar maiestuoasa.
Titlul articolului - Trecerea Dunarii cu bacul de la Ostrov - contine o inexactitate, pentru ca trecerea Dunarii nu este la Ostrov, ci la Chiciu-Silistra. Pana la Ostrov mai sunt cativa kilometri. Turistul roman povesteste ca prima data a auzit de la bacul de la Ostrov de la niste colegi de birou care mergeau cu motocicleta la Vama Veche si astfel fentau blocajele de la Murfatlar. Asta era inainte de construirea autostrazii Bucuresti- Constanta. Turistului se parea atat de fain sa mearga cu motorul la mare si pe deasupra sa treaca Dunarea nu pe un pod, ci cu bacul, putand astfel admira in voie frumusetea fluviului. Turistul marturisea ca a durat ceva timp pana la prima sa trecere cu bacul la Ostrov (corect: Chiciu), pentru ca cel mai scurt si mai rapid drum pana la mare ramane cel peste podul de la Cernavoda, dar cu prilejul vizitei la Silistra el a prevazut special sa traverseze cu bacul. Turistul credea ca vaporul se ia direct din Silistra, trecand din Bulgaria in Romania, insa de fapt acesta se ia dupa trecerea frontierei in Romania. Pentru turistul un pic cam ignorant, aceasta i s-a parut una dintre cele mai ciudate frontiere pe care le-a vazut: practic dupa un rand de blocuri (care turistului i s-au parut asemanatoare cu cele din cartierul bucurestean Militari) este un post de frontiera cu bariera. O scurta verificare si pac! esti in Romania. Dincolo de gard, la o aruncatura de bat sunt blocurile bulgarilor. Turistului i-a parut rau ca nu a tras cateva cadre, pe motiv ca nu ar fi voie si era mare aglomeratie de masini care nu ar fi avut rabdare sa stea dupa el. Alta eroare: nimeni nu interzice fotografiatul sau filmatul, vamesii romani si cei bulgari avand treaba doar cu scanatul timp de cateva secunde a cartilor de identitate si verificarea actelor masinilor. Dupa ce turistul a trecut de vama, situatia i se parea si mai ciudata, intrand cu masina pe un drum de pamant excesiv de prafos. Aici turistul are dreptate: vama de la frontiera romano-bulgara nu seamana cu zonele de intrare din Grecia de exemplu, civlizate si curate, cu sosele asfaltate impecabil, bine intretinute. Romanii - ca si bulgarii de altfel - nu se sinchisesc prea mult de infrastructura rutiera, din pacate. Desi autoritatile rutiere din ambele tari incaseaza bani pe vigneta. Turistul a oprit la ghiseul de bilete foarte ingrijorat ca nu isi pastrase lei romanesti si avea doar leva bulgaresti. Din fericire, se poate plati in ambele monede si traversarea costa 35 de lei (sau echivalent in leva). Imediat dupa ghiseu, turistul s-a asezat la coada de masini, in timp ce un bac pleca. Acolo, el a aflat cateva detalii despre trecerea Dunarii la Ostrov: drumul arata asa jalnic, taiat prin vegetatia de pe mal pentru ca vechiul acces a fost stricat de ape si s-a amenajat o noua platforma de imbarcare. Candva, bulgarii aveau si ei un serviciu de traversare, un elegant feribot alb, dar a fost scos de pe piata de alternativa romaneasca: platforme impinse de remorchere, care consuma mai putin si vin mai des. Cand au traversat turistii romanii, era un du-te vino de la un mal la altul, 3 remorchere la interval de 20 de minute: Perla, Taifun si Cardinal. Aici trebuie sa fac o completare si o precizare. Elegantul feribot a fost reintrodus in circulatie, dar este administrat exclusiv de o firma romaneasca, deoarece bulgarii au dat dovada de incapatanere specifica si nu s-au inteles cu romanii in privinta taxelor de trecere. Feribot-ul dintre Calarasi si Silistra a fost repus in functiune in anul 2014, dupa ce timp de 3 ani a stat la mal . De fapt sunt doua feriboturi mari care asigura traversarea Dunarii zilnic intre orele 05.00-24.00, din 30 in 30 de minute la fix si la si jumatate. Pe un feribot incap 12 camioane (tiruri)! Dar sa revin la impresiile calatorului. Turistul si prietenii sai erau foarte incantati ca au reusit sa ajunga la asfintit, pentru ca vroiau sa se bucure din nou de moment. Ei au ajuns in acest loc chiar in perioada celor 3 ani cand feribotul era suspendat si au traversat Dunarea cu unul dintre cele 3 bacuri ale fostului IAS Ostrov. Nu le-a parut rau deloc de faptul ca au asteptat al treilea bac, pentru ca astfel au avut timp sa faca poze pe indelete si sa intre in vorba cu oamenii care asteptau. Turistul si-a dat cu parerea ca ar fi bun un pod la Silistra, un oras asa mare. Un om i-a raspuns ca romanii au in primul rand interes pentru un pod, ca romanii au pamanturi dincolo de Dunare. Turistul se gandea ca omul revendica Dobrogea de sud (Cadrilaterul), dar de fapt el se referea la satele dimprejurul Ostrovului. Si turistul-povestitor a tras urmatoarea concluzie inteleapta:
- Oricum, dupa parerea mea bulgarii ar fi bine inspirati sa traga un pod aici pentru romanii care obisnuiesc sa petreaca vacanta pe tarmul bulgaresc al Marii Negre.
Concluzie corecta in principiu, cu precizarea ca toata lumea ar avea de castigat, si romanii si bulgarii, construirea unui pod peste Dunare in acest loc Chiciu- Silistra - fiind benefica ata Bulgariei, cat si Romaniei. Articolul este completat de multe fotografii care surprind momentele unice ale traversarii Dunarii, incepand cu coada de masini la bac, platforma de imbarcare, remorcherul si platforma pentru masini, vapoarele ancorate la tarm, Dunarea si o insula nsipoasa stapanita de pasari, turme de oi, vaci si cai salbatici.
Dar sa-i dau cuvantul turistului:
- In fata noastra se afla o insula pe care bacurile o ocoleau. E randul nostru sa urcam. Masinile urca pe rand, simetric, intai stanga, apoi dreapta, pentru a echilibra platforma. Aceasta e incarcata complet cu 12 masini. Pornim. Remorcherul impinge vanjos platforma plina cu masini. Vad malul insulei din ce in ce mai aproape, apoi capatul ei nisipos, cu stoluri de pasari si busteni uscati adusi de apa. Dunarea se vede acum in toata maretia ei, curgand in dreapta spre revarsare. O barja imensa trece prin fata noastra. Ne intersectam cu un remocher. Spre stanga soarele apune, spre bucuria noastra. Intorc o ultima data privirea spre Silistra. Imi era clar ca orasul care atata vreme ma fascina fara a-l fi vizitat devenise special pentru minesi voi reveni sa-l vizitez de fiecare data cand voi avea ocazia. Dupa o ora si jumatate de la trecerea Dunarii eram in Bucuresti.
Nici un cuvant despre Calarasi si imprejurimile sale in aceste note de calatorie. Probabil turistul nici nu a intrat in municipiul Calarasi, ci a ales drumul pe soseaua de centura spre Bucuresti. Pacat, ar fi avut ce sa vada si sa povesteasca.