Magazin: Vanatoare dupa un OZN in Florida (Autor: DAN D. FARCAS)

In "revista" internet Filer‘s Files, din 7 august 2013 este inserata si scrisoarea unui fost militar care se prezinta cu numele de Dan Natt. In 1968, cand si-a terminat studiile, a fost declarat apt combatant. Tatal lui, care luptase ca marinar in cel de al Doilea Razboi Mondial, l-a sfatuit sa se alature marinei militare inainte de a fi recrutat in armata. La scurt timp dupa ce a urmat acest sfat, a fost trimis la la PEWR (Pinecastle Electronic Warfare Range), la 90 mile sud de Jacksonville, Florida, in rezervatia Ocala National Forest. Asa cum arata si numele, aici se afla un "poligon pentru razboiul electronic", pe care scrisoarea o descrie destul de detaliat. Misiunea principala a bazei era sa pregateasca piloti ai marinei militarei, in principal prin simulatoare.
La un moment dat, cei prezenti aici, dar si locuitori din Altoona, aflata la 15 de mile sud de baza, in zona restrictionata pentru zboruri a acesteia, au inceput sa raporteze ca vad, iesind noaptea dintr-un lac apropiat un obiect care n-a putut fi identificat. Pentru a vedea ce anume este, a fost infiintata o misiune speciala. Doua avioane F-4 Phantom puteau fi ridicate oricand de la baza din Jacksonville, toate radarele de la PEWR erau in functiune, ca si un camion radio in zona aparitiilor. Cand obiectul a reaparut, Natt era de serviciu si el a fost cel care a sunat la Jacksonville, pentru decolarea avioanelor, obiectul fiind prins, in acelasi timp pe radarul principal MSQ102, ca si pe alte cateva de radare secundare.
Cei care erau in camionul radio au vazut obiectul cu ochiul liber. Radarul principal avea o raza de 60 mile asa ca avioanele au devenit vizibile pe radar doar dupa ce s-au mai apropiat. Peste cateva minute, Natt le-a indrumat spre strania aparitie, spunandu-le ca pot incetini, intrucat obiectul stationa. Cele doua F-4 au raportat ca au blocat obiectul pe radarele lor. Dar pe masura ce avioanele se apropiau de el, imaginea obiectului pe radarul principal s-a pus in miscare, la inceput mai lent, apoi tot mai rapid. Desi cele doua F-4 urmaritoare au accelerat si ele, intre altele, pilotii fiind curiosi sa vada cu ce anume au de-a face, distanta pana la obiect ramanea constanta. O secunda mai tarziu, radarul de urmarire, fixat pe acoperisul unui microbuz s-a zguduit, iar afisajele numerice au inceput sa defileze atat de rapid incat nu mai puteau fi citite.
In cateva secunde, obiectul era deasupra Oceanului Atlantic, in timp ce avioanele F-4 inca mai zburau in Florida Centrala! Pilotul comandant al zborurilor a spus cateva cuvinte de patru litere si a incheiat cu: "Sa mergem acasa, chestia asta este mult peste liga noastra". Toate aceste actiuni au fost inregistrate pe reportofoane si diagrame de hartie.
Toate radarele din jurul bazei au pierdut obiectul, doar MSQ-102 il mai vedea, oprit intr-un strat de nori, deasupra oceanului. Natt spune ca a ordonat celor trei din echipajul sau de radar sa urmareasca acel nor. In mai putin de un minut, intr-adevar, obiectul a reaparut si radarul s-a blocat din nou pe el. Dar acum obiectul venea drept spre ei, cu o viteza estimata la peste 2000 de mile pe ora! Inainte de ciocnirea anticipata, militarii au deconectat aparatura, iar unul din echipaj a deschis o fereastra. Dar nu se vedea nicio lumina si nu se auzea niciun sunet...
Cateva zile mai tarziu cei patru martori la acest din urma incident au fost chemati in biroul ofiterului comandant. Natt il cunostea foarte bine si de indata ce au intrat a vazut ca se comporta altfel decat de obicei si era foarte tacut. Le-a spus doar celor patru sa se aseze pe o banca. Imediat dupa aceea au aparut doi barbati in costume si cu ochelari de soare. Unul s-a oprit langa banca fara sa scoata o vorba. Celalalt avea, legata de brat, o servieta pe care a pus-o pe masa comandantului, a deschis-o, a pus in ea reportofonul si diagramele cu inregistrarile incidentului, dupa care a incuiat-o la loc. El a dat apoi mana cu comandantul, dupa care, s-a intors catre cei patru care stateau pe banca, aratand, pe rand, cu degetul, spre fata fiecaruia, si a spus: "Tu ... tu ... tu ... Si tu - nu stiti nimic. Nu ati vazut nimic. Daca credeti ca nu e asa, va vom bloca intr-o camasa de forta si nu veti mai vedea lumina zilei". Natt incheie scriind: "Apoi a intrebat "Ati inteles?" Iar noi toti am spus: "Da, domnule!"". Dupa care am fost invitati sa parasim incaperea.
Dincolo de aceasta scrisoare, alte surse mentioneaza ca "desi s-a considerat ca baza a fost un poligon de bombardament si razboi electronic, misiunea sa a fost mult mai complexa decat multi isi dau seama". Au circulat mult timp zvonuri privind cazuri OZN, observatii bine documentate si verificate de multe persoane care au trecut pe acolo. Revelatii recente, datorate legii libertatii de informare, arata ca PEWR servea la mai multe scopuri. In primul rand a fost un centru de formare de polivalent, oferind un mediu ostil simulat, ca si experiente psihologice cu multiple fatete, pentru pilotii si echipajele care se imbarca pentru misiuni care ii transporta adanc in teritoriul inamic.
De foarte multa vreme, comunitatea stiintifica se abtine de la studierea fenomenului OZN, iar oamenii de stiinta au ezitat sa vorbeasca despre convingerile lor privind fenomenele aeriene inexplicabile. Dar se pare ca atitudinea se schimba, iar multi cercetatori incep sa se alature discutiei despre acest subiect, fara teama de ridicol.
La simpozionul MUFON, dedicat fenomenului OZN, organizat in iulie 2013, in Las Vegas, a vorbit si fizicianul Eric Davis, cercetator principal pentru metrici Warp Drive la Institutul de Studii Avansate din Austin. La ora actuala el investigheaza mijloacele de propulsie fizica, care - dupa cum se spera - vor permite intr-o zi oamenilor sa calatoreasca rapid si usor, cu viteza luminii, prin vecinatatea noastra galactica. In trecut Davis a lucrat si la Institutului NASA pentru Concepte Avansate, fiind si colaborator tehnic si consultant la programul Breakthrough Propulsion Physics al NASA. La Las Vegas, Eric Davis declara: "OZN-urile sunt fenomene reale. Ele sunt obiecte artificiale aflate sub control inteligent. Sunt cu siguranta nave ale unei tehnologii extrem de avansate".
Davis este constient de perceptia publica - provenita in cea mai mare parte de la sceptici si demistificatori - conform careia niciun adevarat om de stiinta nu se va atinge vreodata de subiectul OZN. Referitor la aceasta atitudine a cercetatorilor el declara: "Ei gresesc, sunt naivi, incapatanati, cu viziune ingusta, speriati si tematori. "OZN" este considerat un cuvant murdar si un subiect interzis. Stiinta este "insa" o cercetare facuta de minti deschise. Nu ar trebui sa rada de ceea ce vad oamenii. Ar trebui sa le arate mai mult respect... Oamenii de stiinta ar trebui sa se intoarca la folosirea metodei stiintifice pentru a studia lucrurile necunoscute si neobisnuite, iar subiectul OZN este unul dintre ele".
Fizicianul, care a castigat recent un premiu de la Institutul American de Aeronautica si Astronautica pentru studiul sau, "Faster-Than-Light Space Warps, Status and Next Steps" (traducere aproximativa: "urzeli spatiale pentru depasirea vitezei luminii, starea actuala si pasii urmatori") stie de mai multi colegi ai sai care studiaza tacit fenomenul OZN. "Exista oameni de stiinta care sunt constienti ca anumite dovezi si date de observatie nu pot fi respinse. Ele sunt absolut confirmate, dupa standardele tehnicilor si metodelor folosite in justitie. Dar acesti cercetatori nu vor iesi in public sa-si sustina opiniile. Nu pentru ca s-ar teme de subiect - ei se tem reactia negativa a colegilor de aceeasi profesie; se tem de impactul asupra carierei lor, care ar putea fi daunator, ca si de publicitatea proasta pe care ar capata-o astfel.
Davis mai subliniaza ca fenomenul OZN "nu este o linie de cercetare acceptata si finantata. National Science Foundation nu accepta OZN-urile ca un subiect de studiu stiintific". In aceste conditii poate sa surprinda faptul ca multi oameni de stiinta au ramas totusi interesati, timp de zeci de ani, de acest fenomen. Davis considera ca este posibil ca motivul real pentru care NASA si alte mari organizatii resping investigatiile OZN sa fie acela ca acest domeniu nu apartine cu adevarat oamenilor de stiinta. Poate ca teritoriul acestor cunostinte nu intra sub umbrela stiintei. "Este domeniul informatiilor militare", sugereaza el. Ca un exemplu, timp de 20 de ani, astronomul J. Allen Hynek a fost consultantul stiintific pentru OZN-uri al US Air Force, in timpul faimosul sau proiect Blue Book, incheiat in 1969.
Potrivit Dr. Davis, NASA si comunitatea stiintifica in ansamblu inteleg implicatiile studiilor privind OZN-urile. Motivul central consta in faptul ca aceasta cercetare este ravnita si guvernata de militari. In plus, "Faptul ca nave "necunoscute" zboara in jurul Pamantului nu este un subiect stiintific - este un subiect de colectare si analiza a unor informatii militare. Asta (deoarece) OZN-urile nu sunt fenomene naturale, deci dintre acelea pe care le studiaza stiinta".