Gratie lui Constantin Gheorghe, care a (re)publicat pe blog un articol excelent, scris de Mihaela Raileanu, si pe care il puteti citi in continuare, putem afla ce ii trebuie Romaniei pentru a se insanatosi:
- Fiindca vad multe nemultumiri legate ba de catedrala, ba de ziua nationala. Nu ca ar interesa pe cineva, sau as reusi sa ma fac auzita in tot zgomotul asta de glasuri, acuze, pareri samd, dar pe masura ce ne apropiem de finalul de an constat ca aveam niste asteptari de la anul centenar. N-a fost sa fie. De pilda, aveam pretentia sa avem parte de niste politicieni mai putin certareti, mai putin bezmetici, mai putin interesati doar de partidul pe care il reprezinta si mai mult de oamenii care i-au trimis pe posturile alea. Si mai intelepti. Am simtit nevoia ca Romania sa aiba niste veritabili barbati de stat, si nu niste marionete care raspund la comenzi politice si se misca teleghidat in functie de cine si cat da. As fi vrut ca in acest an sa bifam niste lucruri la infrastructura. Sau macar sa facem in asa fel incit sa moara mai putini oameni. Fie pe soselele patriei, fie prin spitale, victime ale unui sistem medical in coma profunda. Asa cum as fi vrut, daca tot am pomenit de doctori, sa nu mai vad ministri sau persoane din fruntea ministerului sanatatii care intotdeauna ii apara pe medici, in detrimentul bolnavilor. Nu stiu cum se face, dar in tara asta pacientul este singurul vinovat. Ca s-a imbolnavit. Sau ca n-a murit inca. Am facut o catedrala. Perfect! Minunat! Se vede de pe luna? Cu atat mai bine. Face pereche buna cu Casa Poporului? Fantastique! Dar si mai bine ar fi fost daca am fi facut ceva si pentru educatie. Daca am fi facut un efort, cat de mic, sa educam populatia oferindu-i si altceva decat niste emisiuni tembele, sau tabloide de prost gust. De pilda bine era daca faceam niste documentare despre minunata Romanie, sau daca faceam niste emisiuni culturale, sau daca scoteam niste carti, la un pret cat mai mic, pentru a putea fi usor cumparate si citite. Oamenii vor sa isi cunoasca tara. Numai ca Romania pare a fugi, se ascunde de ei. Vreau sa spun ca e bine si cu investitul in ziduri, dar si mai bine era sa se faca niste investitii in oameni. Intre ziduri si oameni eu as alege intotdeauna oamenii. E drept ca pe ziduri poti scrie niste nume spre vesnica (???) amintire, dar chiar si asa. As mai fi vrut ca macar de dragul centenarului, pe care l-am pomenit de o mie de ori pe zi, sa ne simtim mai solidari, mai buni unii cu altii, mai toleranti. Sa facem macar un efort de imaginatie si sa ne intrebam cum se vad lucrurile din papucii celui pe care il injuram, sau il lovim, sau il ponegrim. As fi vrut sa nu se mai gaseasca nimeni sa bage zazanie intre unii si altii. Ba ca unguri, ba ca ardeleni, ba ca liberali, ba ca pesedisti, ba ca Iohannis, nu a existat zi de la Dumnezeu sa nu se gaseasca unul sa dea cu batul prin gard. Cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Ilan Laufer (asa se scrie? Jur ca nu sunt antisemita, pur si simplu nu stiu daca asa se numeste). Pentru ca fix acuzatia de Romanie antisemita nu mai aveam. Acum se pare ca ne-am procopsit si cu asta. De centenar. In conditiile in care in zilele pogromului de la Iasi au existat oameni (pe unii ii cunosc personal) care au salvat evrei cu pretul vietii lor. Macar de dragul riscului unor asemenea oameni Ilan Laufer trebuia sa se abtina. Dar n-a fost sa fie. Ce-as fi vrut de an centenar pentru Romania? Ca noi sa fim frumosi. Pentru ca daca noi eram frumosi si ne simteam bine in pielea noastra atunci si Romania ar fi fost minunata. In schimb am avut parte de zazanie, ura, atacuri, politicianism ieftin, un mare minus la capitolul caracter si umanitate. De parca vrem cu tot dinadinsul sa ne schimonosim de buna voie si nesiliti de nimeni. Sa nu ne miram, am reusit. Suntem urati. Iar uratenia asta nu se duce cu toate fardurile din lume pentru ca vine din interior. Din filosofia aceea conform careia e musai sa crape si capra vecinului. Din dorinta de a deveni niste Dinu Paturici la nivelul istoriei, gata sa ne cataram pe trepte pe care in mod normal nu am avea ce sa cautam. Pentru ca nu meritam sa ocupam acele trepte. Iar daca le ocupam, acest lucru se datoreaza sansei de a fi buni balerini, orice ar insemna asta. Ce-i doresc Romaniei? Asa in general ii doresc sa fie sanatoasa. As vrea ca toti oamenii din tara asta sa aiba sansa de a fi sanatosi. Sa aiba dorinta de a deveni mai buni. De a face mai mult bine acolo, in patratelul lor de activitate. Si le-as mai dori seninatate. Sunt convinsa ca daca oamenii ar fi mai senini si tarii asteia ii va fi mai bine. Si ii doresc Romaniei sa creasca. Odata cu noi. Pentru ca din pacate lumea nu are timp sa ne astepte pe noi. Si nici viata.

(Sursa: Facebook)