In revista Actualitatea Crestina nr 9/2017, a aparut un articol intitulat: Un cromozom in plus, iubire in minus? (Autoare: Monica Rapeanu). Articolul este dedicat unei probleme spinoase: soarta copiilor care sufera de sindromul Down, prejudecatile care vad in acesti copii rebuturi biologice.
- Din pacate, scrie Monica Rapeanu, in secolul 21 ne confruntam nu doar cu prejudecati, ci si cu o continuare a politicilor si practicilor de tip eugenetic. Care ii incurajeaza si le permit parintilor prin lege sa nu aduca pe lume copii neadecvati. Un exemplu concret este Islanda, care a fost prezentata recent de catre cei de la CBS News ca o campioana a eradicarii Sindromului Down. Nu este vorba despre o eradicare printr-un tratament revolutionar, ci despre faptul ca Islanda este aproape de a deveni prima tara in care nu se va mai naste niciun copil cu Sindromul Down pentru ca legea permite intreruperea unei sarcini de peste 16 saptamani, daca fetusul prezinta o anormalitate asa cum este considerat si Sindromul Down. Chiar daca testele prenatale (introduse inca din anul 2000 sunt optionale, toate viitoarele mame sunt informate despre existenta acestor si peste 85% aleg sa le faca. Iar marea majoritate a mamelor care afla pe baza testelor ca urmeaza sa nasca un copil cu Sindromul Down decid sa faca avort. In medie, doar unul sau doi copii cu Sindromul Down sunt nascuti, anual, in Islanda, cateodata datorita unui test prenatal eronat. Iata cum viata unui copil ajunge sa depinda de un rezultat al unui test genetic si de o alegere subiectiva a altora. (...)
Monica Rapeanu scrie in finalul articolului:
- Ceea ce este infricosator este ca nu numai in Islanda se practica la cote inalte eliminarea prin avort a copiilor cu Sindromul Down. Tari precum Marea Britanie, Danemarca, Franta, Statele Unite sunt si ele repetente la capitolul acceptarii acestor copii.