playtech.ro:Istoria violenta a Lunii. Cum a trebuit sa moara sora geamana a Terrei pentru a se naste Luna (Autor : Octavian Palade)
Astazi va spunem care au fost originile satelitului natural al Terrei - Luna.
Istoria singurului nostru satelit natural este mai violenta decat ne-am astepta. In 1970, cercetatorii au propus teoria impactului enorm, care presupune ca Luna este rezultatul ciocnirii Pamantului cu o alta planeta. Asta s-ar fi intamplat in urma cu 4,5 miliarde de ani.
Se crede ca Terra s-ar fi izbit cu o protoplaneta antica, numita Theia. Aceasta ar fi fost de aceeasi marime cu Marte si s-ar fi aflat la aceeasi distanta de Soare ca si Pamantul.
Theia ar fi iesit de pe axa normala si s-ar fi izbit de Pamant, fiind distrusa in urma impactului. Resturile rezultate ar fi format, in cele din urma, Luna.
Exista, totusi, o problema cu acest concept. Teoria presupune ca Luna ar fi formata, deci, din materiale provenite de pe Terra si de pe Theia. Totusi, analiza rocilor de pe Luna arata ca satelitul nostru are o compozitie aproape identica cu Pamantul. Iar asta inseamna ca teoria impactului enorm ar fi adevarata doar in cazul in care Theia ar fi o clona de dimensiuni mai mici a Pamantului, un fel de sora geamana.
Pe parcursul timpului, mai multi oameni de stiinta au speculat ca sansele ca Theia si Terra sa semene atat de mult sunt incredibil de mici, un cercetator spunand chiar ca sansele ar fi de 1%. Totusi, un studiu, publicat in revista Nature de catre cercetatorii de la Institutul Israelian pentru Tehnologi, arata ca sansele sunt de aproximativ 20%.
Astrofizicianul Hagai Perets a realizat o serie de simulari computerizate in care sistemul solar arata ca atunci cand s-ar fi format Luna. El a incercat sa vada cat de mult semanau planetele de pe atunci cu obiectele care s-au izbit in ele si a descoperit ca intre 20 si 40% dintre coliziuni aveau loc intre planete aproape identice. Asta inseamna ca planetele trebuiau sa fie la aceeasi distanta fata de Soare si sa fie compuse din aceleasi proto-materiale.
Cu toate ca descoperirea nu valideaza in totalitate teoria impactului enorm, demonstreaza ca nu e atat de absurd ca Terra sa fi avut o replica aproape identica.