Q Magazine : Ion Iliescu. ACUM despre ATUNCI
(Continuare)
Faptul ca Romania a iesit din comunism la stanga a fost speculat, propagandistic, ca expresie a unei lipse de democratie, in primii ani de dupa 1989. Nimic mai fals. Am pledat si pledez pentru constructiile politice si institutionale care, plecand de la principiile si valorile general valabile, sa reflecte traditiile si valorile institutionale locale, sa se potriveasca contextului economic si social. Da, fiecare democratie este originala, in felul ei, fie si numai daca ne gandim la Marea Britanie si la lipsa unei Constitutii formale. Ceea ce nimeni nu poate nega este faptul ca in Romania a avut loc o revolutie, care a schimbat radical relatiile politice si evolutia societatii romanesti. O revolutie nu se petrece intr-un ceas sau intr-o zi. Caracterul revolutionar al unei schimbari se judeca in functie de consecintele ei, in plan politic, economic si social. Ceea ce am inceput in ziua de 22 decembrie 1989 a avut drept consecinte revenirea la democratie, la pluralism politic si social, tara noastra este acum membru cu drepturi depline al UE si al NATO. A spune ca nu s-a schimbat nimic in Romania, in acesti 25 de ani, inseamna sa negi realitatea.
Romania a ales, imediat dupa decembrie 1989, in spiritul programului exprimat in Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, sa renunte la vechea Constitutie, si sa adopte una noua. Alegerile din 20 mai 1990 au dus la formarea unei Adunari Constituante. Am ales revenirea la traditia romaneasca a Parlamentului bicameral, printre altele.
La fel de importante au fost si progresele in structurarea unei democratii viabile si functionale. Reamintesc lucruri care acum par normale, dar care imediat dupa 1990 au fost evenimente exceptionale chiar in spatiul fost socialist. Romania a fost prima tara care a numit un ministru civil in fruntea Armatei, si-a pus Serviciile de Informatii sub controlul Parlamentului, a semnat prima Parteneriatul Pentru Pace, etapa premergatoare aderarii la NATO. Am fost admisi in Consiliul Europei, am fost invitati, la Essen, sa ne asociem la UE, ca etapa pregatitoare a aderarii. Am inceput un dialog sustinut cu Ungaria si cu minoritatea maghiara din Romania, care a condus la semnarea unui Tratat ce semnifica reconcilierea istorica, pe modelul reconcilierii franco-germane de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
Desi a avut costuri sociale importante, am inceput transformarea structurala a economiei Romaniei, trecand rapid de la o economie de comanda la una de piata libera, inclusiv printr-un ambitios program de privatizari. Din pacate, evenimentele din jurul Romaniei: destramarea violenta a fostei Iugoslavii si a Uniunii Sovietice, disparitia pietei CAER, lipsa capitalului intern, imposibilitatea accesarii imprumuturilor externe, dupa ce Ceausescu rupsese relatiile cu FMI, au complicat extrem de mult tranzitia economica, aflata in etapa sa critica. Am reusit, in conditii de maxime tensiuni sociale, sa depasim si aceste momente extrem de dificile, ramanand o democratie, cu toate limitele si erorile inerente inceputului.
In decembrie 1989, toti ne-am dorit revenirea la democratie, si noi, cei care in decembrie 1989 ne-am asumat responsabilitatea schimbarii de sistem in Romania, am facut tot ce se putea face, in conditiile date, pentru ca acest lucru sa fie posibil. Sa judecam lucrurile de atunci in conditiile de atunci, nu in conditiile de acum. Iar in anii de inceput ai democratiei, cu toate greutatile si erorile, au fost lucruri, printre care si participarea cetatenilor la viata publica, care stateau mai bine atunci decat stau acum. Pentru ca democratia avea un sens pentru oameni, era un tel. Acum, din motive determinate, democratia a ajuns sa fie prezentata ca un soi de slabiciune, care mai mult incurca, decat ajuta.
Democratia nu are sens fara implicarea cetatenilor. Ea nu se rezuma la votul ritualic, din patru in patru ani. Desi nu mi-a fost usor atunci, trebuie sa recunosc faptul ca ar fi util sa avem si acum o societate civila vie si puternica, precum cea din anii '90. Asa se face ca unele dintre puterile din stat incep sa se comporte in mod arbitrar, evident, in numele democratiei.
Acum, la 25 de ani de la acel decembrie insangerat, cand ne-am recastigat libertatea si demnitatea, aduc un pios omagiu tuturor celor care s-au sacrificat pentru binele semenilor lor, care s-au opus oricarei forme de totalitarism, fie ca a fost vorba despre fascism, nazism sau stalinism. Printre ei au fost si oameni de dreapta, si oameni de stanga, si muncitori, si intelectuali, si credinciosi, si atei. Au servit propriei lor constiinte si ideii binelui public, libertatii si drepturilor cetatenesti. Avem obligatia sa nu-i uitam si sa facem astfel incat sa nu mai fie nevoie de alte sacrificii.

xxx

Numarul total al celor decedati prin impuscare pe durata revolutiei a fost de 1.142, al ranitilor de3.138, iar al celor retinuti s-a ridicat la 760.
Au fost inregistrati nu mai putin de 748 de copii, urmasi de eroi-martiri, conform datelor din 2005 ale Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor.
Potrivit raportului UM 01046 Bucuresti, in timpul actiunilor din Capitala s-au consumat:
53.920 gloante de calibrul 7,62 mm;
1.566 bucati gloante obisnuite de pistol;
136.850 bucati de gloante calibru lung 7,62 mm;
15.015 bucati munitie de calibrul 12,7 mm;
1.066 bucati de munitie 14,5 mm;
179 bucati de cartuse de iluminare 26 mm;
207 bucati de munitie de semnalizare calibrul 26 mm;
27 de lovituri explozive cu tunul de pe tanc.