soridapress.ro/ EXCLUSIVITATE! ION ILIESCU pentru ARHIVA DE AUR A OLTENITEI !
ION ILIESCU I-A OFERIT UN INTERVIU PROF. SORIN DANCIU PENTRU ARHIVA DE AUR
Este cunoscuta preocuparea profesorului Sorin Danciu de a alcatui o adevarata arhiva de aur a personalitatilor care au vizitat, de-a lungul timpului, Calarasiul. O arhiva video in care numeroase personalitati isi exprima puncte de vedere, amintiri, toate legate de zona Calarasiului. De data aceasta a fost invitat fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu. Dar si fiu al Oltenitei. Pentru a se inscrie in ARHIVA DE AUR a Oltenitei. Ceea ce Ion Iliescu a acceptat cu placere, astfel ca s-a realizat un dialog extrem de interesant care va fi inclus in ARHIVA DE AUR video a judetului Calarasi.
Stimati cititori, in ARHIVA DE AUR a Calarasiului si a Oltenitei, avem prilejul sa introducem personajul care reprezinta Oltenita cu toata istoria sa contemporana, presedintele Romaniei, domnul Ion Iliescu.

OLTENITA- PRIMELE AMINTIRI!
SORIN DANCIU: Domnule presedinte, care era imaginea Oltenitei de acum atat de multi ani? Care este prima imagine de care va aduceti aminte?
ION ILIESCU: Acum 85 de ani! Imaginea este cea din copilarie! M-am nascut in anul 1930, Oltenita era Port la Dunare si pentru generatia mea erau doua componente- conexiunea la Dunare, activitatea portuara, spectacolul vapoarelor care vin, care pleaca.
SORIN DANCIU: Cam cate vapoare veneau?

OLTENITA- UN PORT ACTIV!
ION ILIESCU: Era o activitate vie. Portul era un element de atractie pentru noi. Veneau slepuri care incarcau marfuri care descarcau si era un port activ.Pe langa aceasta, Turtucaia era perioada cand Cadrilaterul era la noi si Turtucaia era un punct de conexiune. Bunica mea s-a nascut in Turtucaia! Aveam rude si ne vizitam reciproc, era un flux activ pe Oltenita- Turtucaia, cu barci, slepuri, cu bacuri si ne vizitam permanent. Ulterior, cand s-a cedat Cadrilaterul, multi romani s-au mutat din Turtucaia la Oltenita. Turtucaieni care acum sunt olteniteni. In primul rand pentru Oltenita, Dunarea a fost punctul major. Apoi era Argesul. Noi ne scaldam nu in Dunare, ci in Arges. Era o plaja a orasului unde ne retrageam. Erau cele doua puncte de atractie- Dunarea, ca sa vedem o activitate vie portuare si Argesul, ca sa ne scaldam.

BUNICUL!
SORIN DANCIU: Pe mine personal m-au impresionat doua lucruri, tata era nascut in 1931, iar pentru mine bunicul meu a reprezentat factorul fundamental in educatia mea, era preot si ma invata ce nu-mi spunea nimeni la scoala. La dumneavoastra, bunicul a contat extraordinar de mult?
ION ILIESCU: Absolut! Era si un om deosebit, un om modest! Nu avea decat patru clase elementare, era din Ulmeni. Insa ceea ce am apreciat la bunicul meu, avea un scris extraordinar! A avut un profesor bun de caligrafie, spuneam eu. Avea un scris caligrafic, a fost si una din virtutile care l-au ajutat in viata. Pentru ca, totusi, copil fiind cu cele 4 clase a venit in Oltenita, s-a angajat ca baiat de pravalie la un negustor al orasului. Negustorii apelau la el ca sa le scrie firmele din oras. Iar Primaria a apelat la el ca sa le scrie catastifele Primariei. Deci virtutea acestui scris l-a ajutat in viata pe un copil de la tara.

O AMINTIRE CU BUNICA!
SORIN DANCIU: O amintire cu bunica!
ION ILIESCU: Bunica era o femeie care era stapana gospodariei. In casa ea era cea care comanda totul si bunicul din acest punct de vedere era foarte respectuos. Ce tinea de gospodarie era domeniul bunicii. Era o foarte buna gospodina, dar ceea ce am retinut, dragostea ei pentru flori. Avea foarte multe prietene care circulau prin oras sa gaseasca flori pe care ea nu le avea. Curtea noastra era o gradina plina de flori si prispa era plina cu zeci de ghivece cu flori diferite pe care ea le colecta. Imi aduc aminte de Regina Noptii care era pe prispa si care seara dadea un parfum deosebit. Aveau si rosii si mancam rosia direct de pe vrej. Erau si pomi fructiferi, domina curtea un gutui care a fost una din slabiciunile mele. Bunica facea totdeauna dulceata de gutui si acum am slabiciunea cu dulceata de gutui! Erau pruni, meri un dud. Era o gospodarie foarte vie si bunica si bunicul o gospodareau.

INTERVIUL POATE FI URMARIT, INTEGRAL, LA TELEVIZIUNEA CALARASI1- www.calarasi1.ro

(Va urma)