MAGAZIN : Intalniri OZN pe insula Vancouver (2) / Autor : DAN D. FARCAS
(Continuare)
Un disc masiv, portocaliu
Potrivit primarului, in ziua urmatoare, intr-un ziar local, a aparut un articol privind un astronom si ufolog amator, pe nume Vernon Stanley-Jones. Acesta isi construise propriul turn de observare, in apropierea casei sale de pe insula Vancouver, nu departe de spitalul Cowichan.
In seara zilei de 6 ianuarie 1970, in jurul orei 23:00, el si sotia sa vazusera un obiect discoidal masiv, portocaliu, care zbura incet peste soseaua Lakes Road. Stanley-Jones a tras masina pe dreapta drumului, a stins farurile si, la fel ca si alti martori cu nume necunoscute, a urmarit timp de aproximativ 8 minute, manevrele uimitoare, efectuate intre 150 si 300 de metri de la sol. Cei doi au declarat ca, la un moment dat, obiectul a emis o serie de mingi de foc. Rob Morphy se intreaba daca nu cumva a fost o alta interpretare a codului Morse de care vorbea Jim Drummond.
Atat Stanley Jones cat si primarul erau de parere ca acest obiect, vazut la mai putin de doua mile de puternica centrala electrica din zona, suge energia din retea, realimentandu-se cu combustibil, o ipoteza raspandita de altfel printre ufologi.
Ultima observatie a acestui val a fost in februarie 1970, cand un fermier pe nume John Vanderhoek a raportat autoritatilor ca niste automobilisti s-au adunat in fata proprietatii sale de langa autostrada de pe Vancouver Island, urmarind o chestie rosie in aer, de fapt alba sus si rosie jos, care tot urca si cobora in timp ce luminozitatea sa varia. Chiar in timp ce Vanderhoek vorbea la telefon, aparitia s-a retras spre vest, disparand in spatele muntilor. Parerea sa era ca obiectul era controlat inteligent. In zona au mai fost observatii sporadice, pana in zilele noastre.
Ca si in multe astfel de cazuri, au existat, in lunile urmatoare, si cativa farsori, care au lansat false OZN-uri, mai ales lampioane cu lumanari. Martorii au subliniat ca nu exista nicio asemanare intre acestea si ceea ce vazusera ei. Asistenta Wilson, altminteri sceptica, spunea:
- Ar fi nevoie de un milion de lumanari pentru a produce lumina pe care am vazut-o.
Un detaliu interesant este ca Jim Drummond spunea ca, la scurt timp dupa observatia sa, a fost vizitat de un ofiter al US Air Force, venit din Nevada. Militarul s-a prezentat ca reprezentant al Proiectul Blue Book, dedicat fenomenului OZN. Partea curioasa este ca acest proiect fusese inchis cu doar cateva saptamani inainte, in decembrie 1969. Analistii au presupus ca probabil persoana a fost trimisa de Biroul de Investigatii Speciale al Air Force (AFOSI), in cadrul altui proiect de investigatii OZN, mult mai secret, al carui nume de cod nici azi nu este cunoscut.
Rob Morphy este de parere ca valul de observatii coroborate, dintr-un colt al insulei Vancouver, in perioada Anului Nou 1970, reprezinta un eveniment OZN impresionant, pentru a nu spune mai mult. Foarte important este ca, dupa mai mult de 40 de ani, oamenii nu si-au schimbat depozitiile, nici nu au ascuns cele intamplate, dar, mai ales, niciunul dintre ei n-a incercat sa-si exploateze experienta avuta in scop comercial.