MAGAZIN: Submarinele rusesti si obiectele neidentificate submersibile / Autor: DAN D. FARCAS
(Continuare)
In cursul acelei ierni, au avut loc incidente destul de grave. Echipajul unui submarin nuclear sovietic Proiect 671 (clasa Victor, dupa clasificarea NATO) venea spre baza, uneori la suprafata, alteori coborand la 200 de metri adancime, pentru a nu fi detectat de satelitii de spionaj. La un moment dat, au primit un raport ca in fata lor, deasupra, era un avion. Comandantul Aleksey Korjev a fost surprins, deoarece vremea nu era deloc propice pentru zborurile aeronavelor. Dar au observat, tot echipajul, la cincizeci de metri de ei, un disc argintiu care se deplasa incet pe cer, urmarind parca submarinul, un pic in fata acesteia. Apoi OZN-ul a emis un fascicul luminos alb, stralucitor, care insa nu a atins imediat suprafata apei, ci a coborat treptat, sfidand legile fizicii. Dupa scurt timp, discul a inceput sa urce incet si a disparut in nori. Litvinov a spus ca sovieticii au speculat atunci ca OZN-ul a dorit sa scaneze submarinul care, din intamplare, avea niste arme noi la bord.
Incidente in preajma submarinelor
Mai tarziu, Litvinov a lucrat la comisia speciala a Statului Major al Marinei Sovietice, unde a avut prilejul sa citeasca zeci de rapoarte OZN, venite pe diverse canale. De pilda, un raport descria o aterizare OZN la Zapadnaya Litsa, cea mai mare si cea mai importanta baza navala rusa pentru submarine nucleare. Baza este situata pe fiordul Litsa, in punctul cel mai vestic al peninsulei Kola, la aproximativ 45 de kilometri de granita norvegiana. Statiile radar din zona nu au inregistrat niciun OZN dintre cele observate vizual. Expertii sovietici presupuneau ca acestea erau invaluite de un nor ionizat.
Un alt incident, mentionat de Litvinov pentru Jizny, vine din arhivele Societatii Geografice Ruse. In noiembrie 1976, un submarin diesel sovietic Proiect 641 (clasificare Foxtrot, conform NATO), a intrat prin Gibraltar in Marea Mediterana, dupa care s-a ridicat la suprafata. Era ora 02:00, iar marea era perfect calma. Capitanul, ofiterul de cart, si radiotelegrafistul au urcat pe puntea submarinului pentru a verifica coordonatele navei. Dintr-o data au observat o sfera argintie radianta, in stanga lor, deasupra orizontului. Sfera s-a inaltat rapid, si cei trei au vazut, dintr-o data, chiar in fata submarinului, pe apa, o harta stralucitoare a Mediteranei, pe care era marcata pozitia submarinului. Harta a aparut exact in momentul in care navigatorul incerca sa determine pozitia submarinului, in functie de pozitia stelelor. Impresia a fost ca cineva de la bordul sferei a citit gandurile sale. Apoi sfera a zburat mai departe, si harta a disparut.
Evghenii Litvinov a dezvoltat si o metoda complexa de stabilire a veridicitatii rapoartelor (asa cum fac si ofiterii de informatii). Scara sa de credibilitate era bazata pe 350 de criterii. A ajuns la concluzia ca, dintre toate rapoartele, circa 70 la suta pot fi explicate prin cauze tehnice, fenomene naturale, sau falsuri; dar restul de 30 de procente sunt observatii reale de OZN-uri. Si sunt prea multe ca sa le poti da pe toate la o parte, pur si simplu. Baza sa de date continea 10.000 de observatii si incidente. Litvinov a mai declarat ca cele mai multe OZN-uri sunt observate deasupra instalatiilor militare, a zonelor de dezastre ecologice, ca si a faliilor geologice.