MAGAZIN: O intalnire de gradul III in Romania anului 1939? (Autor: DAN D. FARCAS)
George Parvu, doctor in geologie, a publicat nu demult istoria unei intalniri stranii si inexplicabile, pe care afirma ca a avut-o, in 1939, la varsta de 9 ani, in comuna sa natala, Armasesti, judetul Ialomita, la circa 5 kilometri nord-vest de Urziceni. Asa cum a relateaza martorul, intr-o dimineata cu soare stralucitor, pe la inceputul lunii august, a iesit, impreuna cu patru colegi de scoala primara, pe islazul comunal. Locul era neted, deci aici puteau alerga in voie, iar cand oboseau se culcau pe iarba deasa ca un covor. Iarba se mentinea totdeauna proaspata, gratie unui paraias din preajma, cunoscut in zona sub numele de Viroaga Sarata.
Stand asa, culcati pe spate, si privind cerul, unul dintre copii a atras atentia asupra unei stelute stralucitoare care se juca pe cer, urcand si coborand, fugind in zigzag. Apoi aparitia, de parca i-ar fi localizat, le-a dat ocol de cateva ori, dupa care a coborat spre ei. Pe masura ce se apropia, crestea in volum si devenea tot mai stralucitoare. La altitudinea de aproximativ 70-80 de metri, s-a oprit, stationand in aer fara zgomot. Brusc si-a pierdut luminozitatea, devenind mata si de culoarea aramei. In partea inferioara, expusa privirilor lor, obiectul avea o scobitura, o denivelare circulara spre interior. Doi dintre copii s-au speriat si au fugit, ascunzandu-se in spatele ghizdului unei fantani. Ceilalti trei, printre care era si George Parvu, s-au ridicat in picioare si, tinandu-se strans de maini, priveau uimiti aparitia.
Asa cum relata martorul: In cele din urma, s-a lasat pe pamant, la 40-50 de metri fata de noi. La baza, de la contactul cu solul in sus, pe o inaltime de circa 30 cm, avea un fel de aripioare curbate, ca paletele de la morile de apa. Nava avea o forma aproximativ ovala, ca o lalea cu petalele inchise. Dupa aprecierile mele de atunci, obiectul avea cam cinci metri inaltime si trei metri (poate putin mai mult) in diametru.

O lalea extraterestra?

Dupa ce laleaua se asezase pe sol, din ea s-a desprins o trapa pe care au iesit doi omuleti supli, imbracati in niste costume cenusii, ca de scafandru, mulate perfect pe corp. Martorul a apreciat ca erau mai inalti decat noi copiii, cu un cap de om, deci cam de 1,30-1,35 metri”. Omuletii au sarit sprinten de pe trapa, au examinat cu atentie solul, unul indreptand spre acesta un aparat ca o cutie de marimea unei lanterne. Apoi au venit spre copii, unul langa altul, asa cum mergem si noi oamenii. Picioarele lor se articulau la fel ca ale noastre, iar mainile le miscau pe langa corp la fel ca noi. Unul dintre ei tinea in mana un fel de baston scurt si gros, asa cum este acum bastonul politistilor, numai ca era mult mai gros. Celalalt tinea un fel de aparat dreptunghiular, de dimensiuni ceva mai mari, care semana cu un reportofon.
Si copiii au pornit spre vizitatori, tinandu-se strans de maini. Prietenii lui George se numeau Fanica si Marcel. Cand au fost cam la sapte metri distanta, omuletul care avea bastonul in mana l-a ridicat la orizontala si l-a indreptat spre noi, fara sa lase impresia ca ne ameninta. Din acel moment, nu am mai putut inainta, deoarece in fata noastra s-a ridicat un fel de zid invizibil, tare ca de caramida. Dadeam cu piciorul in gol si loveam ceva tare, invizibil. Am avut impresia ca omuletii se distrau pe seama noastra.
Vizitatorii au privit spre copii cateva clipe, dupa care ne-au salutat aplecandu-si capetele inainte, pana la brau, cam la modul in care saluta japonezii. Apoi s-au intors, in vreme ce omuletul cu aparatul ca un reportofon soptea continuu ceva in el. Mergeau unul langa altul, ca doi soldati. Cand au ajuns la nava, au sarit pe trapa, au intrat, iar aceasta s-a inchis imediat in urma lor. Nava a decolat brusc, pastrand culoarea mata, pana la o altitudine apreciata la 70-80 de metri. Aici s-a aprins ca un bec, a devenit aproape incandescenta si a tasnit spre cer ca o sageata aprinsa, fara sa produca zgomot sau flacari.
Asa cum adauga martorul: Disparitia navei mi-a creat o stare de regret, simtind un gol launtric, pentru ca a plecat fara sa ne intrebe sau sa ne spuna ceva.
Ramasi singuri, copiii s-au uitat unii la altii, mirati, si s-au repezit spre locul unde stationase monstrul zburator”. Niciun copil nu a remarcat ca zidul invizibil disparuse. Aici, atat iarba, cat si aspectul solului pareau, la prima vedere, intacte. Examinand insa locul mai atent, martorii au observat o suprafata circulara cu diametrul de circa doi metri, in interiorul careia iarba, desi neafectata, avea o culoare mai galbuie decat cea din exteriorul suprafetei circulare. Dupa doi ani, pe locul aterizarii pamantul era crapat, devenise mai aspru si avea o consistenta mai mare. Ulterior, cand acolo s-a semanat grau, spicele erau mai scurte, desi la fel de bogate.
Cei trei copii, ametiti si uluiti de strania intamplare, au plecat in graba spre casele lor. George s-a hotarat sa mearga la tatal sau, care lucra la statia de cale ferata Armasesti, ca achizitor de cereale. De la islaz si pana la statie erau circa 2,5 kilometri. Martorul crede ca i-a parcurs, alergand, in opt-noua minute. Spune ca simtea atata energie in sinea lui ca nu se mai recunostea. Nu putea sta linistit nicio clipa, vibra din tot corpul. Tatal, cand l-a vazut, a incercat sa-l mangaie pe cap, dar si-a retras repede mana, intepat de parca luase un fir electric in mana. George i-a povestit in amanunt ce s-a intamplat pe islaz. Tatal, neincrezator, l-a amenintat cu bataia daca mintea cumva.
(Va urma)