MAGAZIN: Intalniri dramatice OZN (Autor: DAN D. FARCAS)
Inainte de miezul noptii, intre 13 si 14 august 1991, un avion de pasageri IL-18, care zbura de la Bucuresti la Timisoara, avand la bord doar echipajul de 9 persoane, anunta prin radio ca a inceput sa coboare, pentru aterizare pe aeroportul din Timisoara. La 23:53, in mijlocul conversatiei cu turnul de control, in timp ce se verifica pozitia si altitudinea, aeronava s-a zdrobit de o coasta impadurita din Muntii Retezat, la o altitudine mai mica de 1500 de metri si la 150 km de Timisoara. Nu au existat supravietuitori. Comandantul aeronavei era bine cunoscut si apreciat in aviatia civila romana, avand peste 3.000 de ore experienta de zbor doar pe acest tip de aeronava. In acea noapte, in Muntii Retezat, vremea fusese excelenta. Dupa aproape 1 an de investigatii si audieri, oficialii au ajuns la concluzia ca prabusirea a fost cauzata de lipsa totala de orientare a echipajului, care deviase inexplicabil, cu 50-60 de kilometri, fata de cursul normal. Printr-o stranie coincidenta, in dimineata de dupa dezastru, inainte ca sa se fi anuntat vreo stire privind catastrofa aviatica, ziarul Zori Noi, din orasul Petrosani, a publicat sub titlul Fenomen misterios, un mic articol dedicat aventurii unui grup de 7 persoane, care au afirmat ca, in noaptea din 4 august 1991, au vazut o formatiune de tip OZN intr-o zona aflata la doar 2 kilometri de locul accidentului aviatic.

Intamplari montane

Ulterior, Constanta Corpadea, reporter al ziarului Adevarul (unul dintre cele mai importante pe atunci) si apoi scriitoarea Mihaela Muraru-Mandrea, au realizat interviuri cu 2 salvamontisti din grupul amintit: Martin Domokos, care a lucrat in Muntii Retezat timp de 30 de ani si colegul sau, George Resiga. Pe baza informatiilor pe care reportera si scriitoarea le-au adunat, Ion Hobana a devenit convins ca avem de-a face cu unul dintre cele mai importante cazuri OZN din istorie si a scris un articol, din care voi prelua in continuare elementele esentiale. La 4 august, Domokos si Resiga, impreuna cu 5 excursionisti, au parasit cabana Pietrele (altitudine 1480 metri), indreptandu-se spre baza salvamont, care se afla in apropierea lacului Bucura (2040 m), transportand produse alimentare necesare pentru mai multe zile. Mergeau incet, pentru ca una dintre fete avea o mica problema la picior. In drum spre saua Bucura, cel mai inalt punct al traseului lor, 4 dintre excursionisti au luat-o inainte. Dupa caderea noptii, acestia au vazut o lumina stralucitoare in spatele lor. S-au oprit, i-au asteptat pe cei ramasi in urma si i-au intrebat de ce au semnalizat cu acea lumina stralucitoare. Raspunsul a fost ca nu semnalizase niciunul. Continuand drumul lor impreuna si mai aproape de saua Bucura, au observat, de data asta cu totii, spre nord-vest, o lumina care se misca foarte repede. Crezand ca era un turist ratacit, au inceput sa strige si sa agite lanternele aprinse. Sursa necunoscuta, a carei traiectorie initiala fusese in linie dreapta, a inceput acum sa se miste in zigzag cu viteza crescuta. Era clar ca nu era un turist pierdut. Fetele din grup s-au speriat si au incercat sa fuga. Lumina era de culoare rosie si s-a apropiat la cativa zeci de metri de ei. Domokos a strigat intr-acolo:
- Prieteni, veniti incoace!.
Lumina a stationat putin, apoi s-a intors catre Valea Rea, de unde venise. Reluandu-si ascensiunea, membrii grupului au observat, spre Valea Rea, o lumina alba stralucitoare, apoi o alta, de un albastru pal. Dupa cateva minute, cand au ajuns in Saua Bucura (la altitudinea de 2206 metri), unul dintre locurile cu cea mai buna vizibilitate din zona, peisajul se umpluse de o multitudine de surse miscatoare colorate: verzi, albastre, turcoaz (aceasta a fost culoarea dominanta), rosu-galben si roz. Luminile, situate in partea din dreapta sus a vaii, au luat mai intai forma unui ovoid, care apoi s-a transformat intr-un cilindru clar conturat. Au urmat: un paralelipiped cu toate laturile luminate, apoi un triunghi si un obiect imens in forma de inima. In etapa finala de observare, cei 7 excursionisti au avut impresia ca erau intr-un avion, care zboara pe timp de noapte, la o altitudine joasa deasupra unui oras feeric, cu bulevarde luminoase, strazi si intersectii. George Resiga si-a amintit ca, in rucsacul cu alimente, avea un binoclu puternic. L-a scos si au privit cu totii prin el, pe rand. Fiecare sursa luminoasa avea forma unui disc, cu un hublou fosforescent. Salvamontistii aveau o statie radio si incercasera sa-i contacteze pe colegii lor de la baza de langa Lacul Bucura inca de cand observasera lumina rosie. Din pacate, in acel moment, din cauza terenului, nu au putut stabili contactul cu baza. Ajunsi in sa, au semnalizat cu lanternele catre cei de la baza si au strigat, indemnandu-i sa puna in functiune propriul lor post de radio. Dar cand au reusit in cele din urma sa-i cheme ca sa vada acest miracol, puzderia de lumini si-a schimbat din nou configuratia, transformandu-se intr-un fel de pista de aterizare vazuta dintr-o parte. Apoi si-a recapatat forma ovoidala initiala, care a inceput sa urce, intensificandu-si brusc luminozitatea si disparand in inaltimi. Pana in acest moment, vremea a fost buna; totul a fost vizibil in mod clar. Dar, imediat dupa aceea, zona a fost invaluita intr-o ceata deasa. Nu putea fi vorba de o deplasare a negurilor din dreapta si din stanga Vaii Rele, pentru ca noaptea era de un calm desavarsit, fara nicio adiere de vant. Cei de la baza salvamont Bucura au primit relatarile celor 7 martori cu neincredere, suspectand o farsa ori o halucinatie. Dar emotia acestora era reala si detaliile furnizate corespundeau unele cu celelalte. In dimineata urmatoare, stirile de la radio, au anuntat ca un OZN fusese vazut deasupra Dunarii, in zona Portilor de Fier. Acesta a fost momentul in care martorii au decis sa trimita o scurta descriere a povestii unui ziar local. Incidentul din 4 august 1991 nu este singurul raport de acest fel din Muntii Retezat. Un prieten al lui Domokos a vazut o lumina portocalie, care se deplasa pe creasta muntelui Stanisoara, dinspre cabana Pietrele catre saua Retezatului, iar Resiga a stat de vorba cu un bucurestean care a vazut o lumina foarte puternica, deplasandu-se in zigzag.

Mesaje codate?

Ion Hobana se intreba daca metamorfozele geometrice ale obiectului nu au avut o semnificatie anume, daca nu cumva constituiau un mesaj adresat celor 7 drumeti de catre emisarii unei alte civilizatii. Potrivit lui, pierderea de orientare a avionului de pasageri putea fi cauzata de o astfel de intalnire OZN.
- E greu de crezut ca cei de la bord au inceput coborarea, crezand ca sunt deasupra aeroportului din Timisoara, cand de fapt erau deasupra unei paduri. Unde erau luminile aeroportului? Dar ei puteau sa vada un fenomen aerian neidentificat foarte luminos si complex, pe care l-au confundat cu luminile orasului si ale unui aeroport.

xxx

Alte istorii stranii ne-au venit de la Ion Nutu, fost primar al orasului Rosiorii de Vede (judetul Teleorman), care este si membru ASFAN. In 1968 el a urmarit un balon crem-murdar care a stationat ore in sir (in ciuda vantului) deasupra orasului. Dar intalnirea cea mai spectaculoasa a avut loc intr-o seara de noiembrie 1996 (pe cand era viceprimar). El s-a dus, pe la ora 20:30, impreuna cu alte 2 persoane, sa efectueze un control la lacul Urlui (40 de hectare), care apartinea orasului. La nici 1 minut de la plecare, cand masina in care erau trecea pe o strada, intunericul noptii a fost inlocuit de o lumina verde. Nutu, care era asezat la dreapta conducatorului auto, a vazut prin fereastra masinii, la un unghi de aproximativ 45 de grade si la o inaltime estimata mai tarziu, la 70-100 de metri, o salba de lumini rosii, portocalii si verzi, cu un diametru de 20-25 cm, in numar de 9-10, stationare si care formau un pentagon deformat. Au oprit masina si au iesit toti 3. Nu au putut vedea un obiect propriu-zis, dar diametrul aparitiei putea fi de 10-12 metri. Dupa 4 sau 5 secunde, toate luminile s-au stins brusc, ramanand o forma abia vizibila, care s-a pus in miscare usor spre sud, fara niciun zgomot. Conducatorul auto ar fi vrut sa urmareasca obiectul spre sud, dar viceprimarul l-a oprit.

Sursa: revistamagazin.ro