Senatoarea Gabriela Cretu a sustinut o declaratie politica intitulata: Inca un munte de flori peste indiferenta noastra! Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Cu florile de ieri, 8 Martie, cei care le-ati daruit, v-ati mai spalat pentru un an pacatele. Pacatul indiferentei si pacatul discriminarii.
Ca si anul trecut, ca si si acum douazeci de ani, femeile, cele multe, aproape lipsesc de pe agenda publica autohtona; nici statutul social, economic sau politic, nici conditia femeii nu sunt preocupante pentru ceilalti; adesea, nici pentru ele insele.
Cei care cred ca drepturile omului nu sunt doar vorbe in vant, bune de abatut atentia de la realitatea ne-drepturilor sau nedreptatilor, se sperie. La noi, femeile par rareori considerate cetateni care se confrunta cu probleme specifice pe care politici publice consecvente trebuie sa le solutioneze.
Nu este evidenta nici ideea ca ele sunt parte a electoratului care trebuie convins cu argumente sa aleaga pe unul sau altul; tema egalitatii de gen este considerata cu risc electoral si evitata cu grija sau tratata cu glumite ca sa nu supere alegatorii; femeile nu sunt alegatori demni de atentie. Doar cele putine alese ajung in vazul lumii; cel mai adesea, ca purtatoare de cuvant si tapi ispasitori pentru pacatele tuturor.
Grav este ca nu conteaza orientarea politica, genul sau etnia. Indiferenta, atitudinile discriminatorii precum si limbajul care le tradeaza sunt general raspandite; discursul de barbat din etnia majoritara si clasa superioara il poti auzi la unele femei bine pozitionate social, la romii integrati dar si la oamenii saraci, lipsiti de oportunitati ei insisi. Din pacate, prea adesea, si-n Senatul Romaniei. Ideea ca cei care intampina dificultati impartasesc, intr-un fel, aceeasi soarta nu este prezenta. Violenta asupra femeilor nu revolta decat putine voci publice; nici nu e recunoscuta cu gals tare, pentru ca strica imaginea romanilor.
Faptul ca nu exista discriminare fara cei care discrimineaza este logic dar ca ignoram realitatile suparatoare este grav; acest lucru trebuie denuntat. Femeile nu pot trai in Romania ca si cum tara nu ar fi si a lor, ci a barbatilor care, eventual, fac ceva pentru ele; le promoveaza; le sprijina; le ajuta. O schimbare de profunzime este necesara.
Masinaria sociala este, din pacate, greu de miscat; reglementarile care exista â€" multe exista deja! â€" sunt imperfecte in forma, inaplicabile in continut sau neaplicate in fapt; adesea, fara bugetele necesare; ca mai toate legile din aceasta tara… Mai mult insa decat alte legi, reglementarile privind egalitatea intre femei si barbati ascund adevaratele probleme, le machiaza si deghizeaza, in loc sa le rezolve.
Poate ca cel mai frumos gest de 8 Martie ar fi sa ne angajam cu totii sa le facem sa functioneze! Si cel mai frumos de 8 Martie ar fi sa le auzim vocea si intelegem dorintele; in atmosfera belicoasa pe care o cultivam in ultimul timp, exista o dorinta comuna tuturor; fiti siguri ca ele vor pacea; asa cum spunea poetul, ele nu vor sa fie mame de copii eroi, cazuti pentru cauzele altora, vor copii-oameni vii.