Moshemordechai.ro: Iarna vrajbei noastre

Ar fi trebuit sa scriu ceva despre zarva ultimelor zile. E pentru prima data, de cand exista blogul acesta, cand cred ca lucrul cel mai bun pe care il pot face e sa nu scriu nimic. E indeajuns de multa zarva. Oricum, indiferent ce as avea de spus, nu cred ca exista cineva dispus sa asculte. Sunt cu totii mult prea ocupati sa vorbeasca.
Ceea ce se intampla cu noi, zilele acestea, ma inspaimanta. In loc sa fim cu totii egal de dezgustati de revoltatoarea ciomageala pentru ciolan a unor mediocri, multi dintre noi au gasit mai potrivti sa se inroleze in ostile de stransura ale acestora si sa purceada la revarsarea urii. In numele unor "lideri" egal de detestabili, cabotini si mediocri. In numele unor cauze care nu exista.
Larma dinaintea unui concert, cand muzicienii isi acordeaza instrumentele, e un mic infern, suportabil si perfect justificabil, pentru ca e larma care pregateste armonia care urmeaza. La noi e o neincetata zarva, care nu se vesteste decat pe sine, careia nu-i urmeaza decat ea insasi. Ne uram pentru ca nu stim sa facem altceva. Aplaudam niste borfasi imbecili, care nu au in ei decat propriile ambitii, dar suntem gata sa-i umplem de scuipat pe cei care nu aplauda, impreuna cu noi, aceiasi imbecili. Si ne imaginam ca acela pe care il aplaudam e dirijorul care va aduce melodia si armonia in marea galagie, fara a baga de seama ca e afon, iar mainile lui scuturate isteric, fara nicio noima, nu urmeaza partitura vreunui menuet- sunt doar gesturile unui dezechilibrat traindu-si propriul delir.
Despre politica vom mai scrie si vom mai vorbi cand vom avea politica romaneasca. Ba nu! Cand vom avea romani. Acum sunt cu totii prea ocupati sa fie altceva.