Senatoarea Ecaterina Andronescu a sustinut in plenul Senatului din 5 noiembrie 2013, o declaratie politica, pe care o puteti citi in continuare.

Declaratia mea este prilejuita de un eveniment care s-a desfasurat saptamana trecuta si care a aniversat 195 de ani de inginerie la Scoala politehnica.
Scoala politehnica a aparut in 1918, ca o scoala de ingineri hotarnici, si ea s-a nascut din dragostea de neam si tara a carturarilor acelor vremuri si, in acelasi timp, din dorinta lui Gheorghe Lazar, scolit mai intai la Avrig, Sibiu, Cluj si, mai apoi, la Viena, de a aduce in tara sa natala, spre cinstea "vrednicei tinerimi", cum o numea, o scoala chiar in limba poporului roman.
Am venit in fata dumneavoastra intrucat istoria scolii noastre este desprinsa din istoria si din evolutia societatii romanesti.
Au aparut mai intai inginerii hotarnici, adica aceia care delimitau mosiile boierilor si ii invredniceau pe acestia cu rodul produs de aceste mosii.
Scoala a evoluat apoi ca o scoala de ingineri care au construit poduri si sosele - s-a si numit, intr-o vreme, Scoala de punti si sosele - si, sigur, a avut, de-a lungul istoriei ei, generatii de profesori si studenti care i-au dat prestigiu, care i-au crescut vizibilitatea internationala.
Putini poate dintre noi stiu ca podul de la Cernavoda, care a fost construit de inginerul, profesor la Scoala politehnica, Anghel Saligny, era cel mai lung pod din Europa la vremea respectiva si al patrulea din lume.
Solutiile pe care profesorul Anghel Saligny le-a folosit in realizarea acestei minuni a tehnicii acelor vremuri se regasesc si in Turnul Eiffel si poate, dintre noi, putin stiu ca o treime din Turnul Eiffel a fost construit pe solutiile profesorului Anghel Saligny si cu materiale realizate la Resita.
Este un sentiment de mandrie, asa cum un sentiment de mandrie pentru cei care s-au format in aceasta scoala sunt toate realizarile pe care inginerii formati la aceasta scoala le-au dat tarii noastre.
De-a lungul istoriei ei, Politehnica din Bucuresti a fost deschisa spre societate si a permis, prin formarea resursei umane, dezvoltarea societatii romanesti. De la poduri si sosele, a evoluat spre formarea de ingineri care au valorificat resursele naturale, fie cele ale solului, fie cele ale subsolului, apoi prin formarea inginerilor destinati domeniilor industriale pe care Romania le-a dezvoltat.
A inceput prin a avea un numar extrem de mic - 16 elevi ingineri la Scoala de ingineri hotarnici de la "Sfantul Sava" -, iar astazi Universitatea Politehnica din Bucuresti numara 25 000 de studenti, 1 300 de cadre didactice, un campus - o minune pe care o datoram arhitectului profesor Octav Doicescu si rectorului Constantin Dinculescu. Toti au investit inteligenta, eforturi, si-au investit viata in evolutia si in dezvoltarea acestei scoli. Si toate, din dragoste de neam si tara.
Prin urmare, cred ca se cuvine ca, in fata dumneavoastra, toti cei care ne-am format in aceasta prestigioasa scoala sa ne plecam, cu respect si recunostinta, fruntile.
Astazi, Universitatea Politehnica din Bucuresti este, in clasamentele internationale, prima din Romania, pe pozitia 465, cu unul din domenii, cel al ingineriei chimice, in primele 100, are prestigiu si relatii internationale si toate sansele de a fi o universitate din ce in ce mai performanta.