Senatorul Petru Filip a sustinut o declaratie politica, de la tribuna Senatului Romaniei, intitulata: De cata unitate are nevoie Europa si la cata diversitate poate rezista? Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
In politica externa, Uniunea Europeana adopta idealurile universale fara a avea mijloacele de a le aplica in practica si o identitate cosmopolita in opozitie cu loialitatile nationale. Politicile Uniunii Europene pun un accent puternic pe incluziunea toleranta si abordeaza astfel indisponibilitatea de afirmare a valorilor occidentale specifice, in timp ce statele membre practica politici marcate de teama de afluxurile de populatie noneuropeana.
De cata unitate are nevoie Europa si la cata diversitate poate rezista? Sigur, este o intrebare pe care ne-o punem toti tinand cont de evolutiile din ultima perioada. Europa s-a lansat in explorari de ordin global si si-a raspandit valorile si practicile in lumea intreaga. Astazi, insusi caracterul ordinii mondiale care se contureaza in prezent este obiect de disputa, astfel ca regiuni din afara Europei vor juca un rol important in definirea atributelor ei.
Intr-o lume in care structuri de nivel continental precum China, America si, poate, India si Brazilia au atins deja o masa critica, oare cum va gestiona Europa tranzitia sa la o unitate de tip regional? Iar daca Europa va fi unificata, indiferent pe ce cale, cum isi va defini ea rolul global? Una din optiunile pe care le poate avea este aceea de a incuraja un parteneriat transatlantic sau sa se indrepte spre un amalgam cu o putere sau un grup de puteri noneuropene. Statele Unite au toate motivele istorice si geopolitice pentru a sustine Uniunea Europeana si a preveni alunecarea ei intr-un vid geopolitic.
Cu mai putin de un secol in urma, Europa detinea aproape un monopol in structurarea ordinii mondiale, iar astazi este in pericol sa iasa din cursa contemporana pentru o noua ordine mondiala ca urmare a identificarii constructiei sale interne cu obiectivul ei geopolitic fundamental.
Europa isi intoarce fata spre sine insasi exact intr-o perioada in care obiectivul unei ordini mondiale pe care ea insasi l-a conturat in mare parte a ajuns la un punct de cotitura ale carui urmari pot afecta orice regiune ce nu contribuie la modelarea ei. Astfel, Europa pluteste intre un trecut pe care nazuieste sa-l depaseasca si un viitor pe care inca nu l-a definit.