Constiinta unui liberal de stanga: Generatia pierduta a Razboiului Rece (Autor: Constantin Gheorghe)
Actul gratuit de violenta de vineri seara, de la Munchen, obliga, mai mult ca oricand, la o noua abordare a motivatiilor atacurilor teroriste, care sa treaca dincolo de obisnuitul cliseu al ciocnirii civilizatiilor, cu varianta sa razboiul musulmanilor impotriva crestinilor. Nu ma intereseaza prea tare ce spun analistii. Treaba lor. Eu incerc sa inteleg, cat poate fi inteles, un fenomen, care se va generaliza. Si va lua aspectul unui razboi intre generatii, ceea ce este ingrozitor.
Stiu in ce termeni este definita generatia pierduta si la ce s-a referit/se refera sintagma. Doar ca, in opinia mea, lucrurile trebuie extinse, pentru ca atat Primul, cat si cele de-al Doilea Razboi Mondial au dat lumii propriile generatii pierdute. Nu vad de ce Razboiul Rece, care nu s-a terminat odata cu prabusirea comunismului si cu destramarea URSS, nu ar fi nascut propria generatie pierduta.
Din dezamagirile si frustrarile primei generatii pierdute, cea a transeelor Primului Razboi Mondial, s-a nascut fascismul si nazismul, dar si Revolutia bolsevica. Lucrurile au fost agravate-ca si acum-de o ingrozitoare criza economica si sociala. Dezamagirile si frustrarile celei de-a doua generatii pierdute au fost atenuate, pana la un punct, de generalizarea, in Europa, SUA, Canada, si in alte cateva tari din fostele imperii coloniale, a Statului Providenta. Asta nu a impiedicat aparitia unor miscari extremiste, de stanga si de dreapta, care, ca si acum, au ales violenta extrema pentru a-si face auzite revendicarile. Europa a cunoscut decenii de-a randul terorismul basc, irlandez, corsican, pe cel al Brigazilor Rosii, si tot asa. Tot cu morti, tot cu raniti, avand drept consecinte tot restrangerea drepturilor si libertatilor cetatenesti, tot golirea de continut a democratiei.
Razboiul Rece nu avea cum sa nu nasca propria sa generatie pierduta. Nu este o generatie care a cunoscut transeele, desi, sa nu uitam, SUA si-au avut trauma lor colectiva, generata de razboiul din Vietnam, URSS pe a ei, generata de interventia din Afganistan. Geneza acestei din urma generatii pierdute trebuie cautata in disolutia Statului Providenta, care a dus la distrugerea tuturor mecanismelor de solidaritate. Nu doar a celor proprii Statului Providenta, ci pe cele comunitare, in primul rand familia. Saracia si individualismul feroce au contribuit la inrautatirea situatiei.
Cei care ucid acum orbeste-chipurile in numele lui Allah-oameni, nu doar in Europa(uitam ce este in Libia, in Siria, in Irak, in Yemen, in Israel?), nu sunt decat aparent motivati religios. Nu, principala mor motivatie este ura, amestecata cu frustrari, fata de o situatie care-i impiedica sa-si mai imagineze viitorul. Oamenii astia sunt prizonierii fara scapare ai unui prezent mizerabil. Sunt oameni fara viitor.
Multi se mira, vazand ca marea, covarsitoarea majoritate a celor care comit acte de violenta si atentate sunt cetateni europeni, generic vorbind. Nascuti si crescuti aici, educati aici, parte a unui intreg pe care ne place sa-l vedem ca unul fara egal in istorie. Ar trebui sa se teama, nu sa se mire. Pentru ca e foarte posibil ca nu doar tineri acestia, cu legaturi in lumea islamica, sa se fi radicalizat pentru ca nu mai au viitor. Sa ne gandim foarte serios la faptul ca o intreaga generatie nu-si mai imagineaza viitorul: educatie tot mai proasta, somaj cronic, lipsa accesului la o locuinta decenta, la credit, exclusi, practic, din societate, cu legaturi tot mai slabe cu familia, ca mecanism de solidaritate-de vreme ce familia se destrama, sub presiunea saraciei sau a alternativelor-si cu un stat caruia nu-i mai pasa de ei.
Realitatea virtuala nu tine loc de societate, si nici retelele de socializare de mecanisme de solidaritate. Sa umbli ca nebunul, cu nasul in ecranul unui telefon, vanand pokemoni, nu inseamna ca socializezi. Inseamna ca te alienezi. De ce sa nu ma gandesc la faptul ca un individ precum cel de ieri, care a ucis noua oameni, intelegea ce inseamna sa iei viata cuiva. Stiu eu daca nu cumva iesise din realitatea virtuala? Daca intelegea grozavia faptelor sale? La fel si in cazul celui care a intrat cu camionul in multime, la Nisa.
Pot sa ma gandesc ca, daca profitand de vulnerabilitatile acestei generatii, dupa modelul recrutorilor islamisti, niste unii se intrebuinteaza sa faca acest lucru si in mediile crestine, sau in orice alte medii? In fond lipsa viitorului este aceeasi pentru toti. Ce ne desparte este doar felul in care ne raportam la niste valori. Dar in esenta nu suntem cu nimic mai buni decat ceilalti, de vreme ce raspunsul la atacul de la Nisa, spre pilda, a fost intensificarea bombardamentelor franceze in Siria, care au provocat sute de morti si de raniti printre civili.
Ce le ofera recrutorii acestor pierduti in afara lumii? Iluzia unui viitor. Adica le satisfac cea mai presanta nevoie. Desi, incaputi pe mana lor, chiar nu mai au vreun viitor! De ce nu vrem noi sa le oferim, serios si onest, viitorul de care au disperata nevoie? Pentru ca, fara tineri, nici noi nu avem viitor. De ce? Doar pentru ca asa niste unii, foarte bogati deja, pot deveni si mai bogati? Pentru ca, distrugand orice forma de solidaritate sociala, si alimentand razboiul tuturor cu toti, pot ei domina si acapara bogatia lumii?
Ce va naste aceasta noua generatie pierduta? Greu de spus. Oricum, totalitarismul este primul pe lista. Razboi intre generatii? Semne sunt, vezi ura generalizata fata de batrani, care, vezi Doamne, distrug viitorul tinerilor, care sunt obligati sa le plateasca pensiile, si de asta nu pot ei trai cum si-ar dori. Un lucru este sigur: violenta. Si ea va atrage si mai multa violenta. Solutia, simpla, in aparenta, ar fi sa reconstruim societatile noastre, plecand de la Statul Providenta. Nu cred ca va fi posibil acum. Lumea trebuie sa ajunga cu adevarat intr-un impas, ca sa accepte ideea echitatii, si a dreptului fiecaruia la o viata decenta. Mai e pana cand sa putem oferi un viitor fiecarui om.