Moshemordechai.ro: Cheile de la magazie

In seara protestelor de la Pungesti, un tanar protestatar din Piata Universitatii, intervievat de nu mai stiu care televiziune, explica rostul prezentei sale in piata. "Cei de la Pungesti nu sunt obisnuiti cu protestele", ne lamurea junele, "de aia am iesit noi, ca suntem obisnuiti, stim cum se face. Aia saracii, acolo, la tara, habar nu au, dar noi suntem de meserie!". A marcat marturisirea profesiei, din final, cu un ranjet satisfacut, de om implinit.
Sigur, n-o sa-i trec pe toti cei din Piata Universitatii pe acelasi decont, ar fi o prostie, dar raspunsul ranjit al tanarului rasculat mi-a procurat o frageda si suculenta perplexitate. Ma vizitase gandul ca, poate, cei iesiti in piata in acea seara redescopereau o notiune de care ne-am instrainat tare in anii din urma: solidaritatea. Acum eram oarecum silit sa accept ca exista unii "de meserie", profesionisti ai protestului, experti in lovirea pet-urilor de caldaram, specialisti in "huo!". Iar expertiza lor devenea esentiala in instrumentarea unor proteste calificate, "profi", "de firma", pentru ca "aia de la Pungesti" sunt "de la tara", niste tarani, ce mai! Ce stiu taranii aia cum se confectioneaza o rima la strigatura?
De fapt protestul "taranilor de la Pungesti" era cel autentic, ingrijorarea lor reala, problema lor serioasa. Cu siguranta nu aveau trusa de P.R. la indemana, dar nici nu cred ca asta ii interesa foarte tare. Ei aveau o cauza, una veritabila. Junele din Piata Universitatii, daca ar fi sa-i dam crezare, avea sculele "profesionistului in proteste", gata sa le puna la treaba, chiar daca, in sinea sa, ii dispretuia pe "aia de la tara".
Un cunoscut imi marturisea, cu un soi de mandrie pe care nu stiu unde sa o asez, ca: "de la Piata Universitatii din ’90, n-am ratat niciun protest!". Rationamentul sau era simplu: un protest e o ridicare impotriva unei nedreptati, participarea e, pe cale de concluzie, un demers civic necesar. Din nou, solidaritatea nu incapea in enunt, putea fi dedusa, dar era o solidaritate oloaga, nefunctionala, pentru ca nu ea era motivatia, ci doar pretextul.
M-am intalnit cu reprosul ca in nu stiu care ocazie nu am protestat indeajuns de vehement impotriva lui Basescu. Pentru ca si sa fii anti-basist e o meserie. Cum e o meserie sa fii basist. Practic, intr-un mod ciudat, care ar trebui sa ne nasca o grozava ingrijorare, am inceput sa confundam solidaritatea cu razmerita, cu ridicarea impotriva a ceva, cu vorba rastita si huiduiala. Iar alteori o confundam cu cardasia.
De partea cealalta, domnul Ponta vede teribile, monstruoase conspiratii. Protestele sunt la vedere, cauza lor asemenea, cei care protesteaza spun raspicat ce vor, iar ceea ce vor seamana destul de bine cu interesul national. Pe de alta parte, intelegerile de tot felul, cu RMGC, Chevron sau cine mai stie cine, se fac mai la fereala, acordurile sunt secrete sau tainuite, contractul cu Bechtel e de negasit si asa mai departe. Unde o fi mai cinstit indreptata banuiala de conspiratie? Dornic sa aiba o buna relatie cu partenerii externi ( ii numim parteneri, desi se puteau gasi si termeni mai suparatori), incercand sa isi construiasca o cariera de succes, domnul Ponta face tot ceea ce crede potrivit pentru a-si asigura sprijinul, bunavointa sau macar ingaduinta acelor parteneri. Uneori are insa de ales. Intre poporul sau si aceia pe care i-am numit "parteneri. Iar domnia sa, de fiecare data, face aceeasi alegere, pe care o socotesc gresita. Dar asta e deja o alta discutie.
Aflandu-ma in studioul Antena 3, acum mai putin de doi ani, comentam protestele din Grecia. Spuneam atunci ca ma tem ca, daca alegerile din 2012 nu vor aduce o schimbare dramatica in modul in care e guvernata tara, ne asteapta acelasi lucru. Repet, vorbeam despre o schimbare in modul in care e guvernata tara, nu despre o schimbare de garnitura la guvernare. Un coleg de platou m-a asigurat ca asa ceva nu are cum se intampla, mai intai pentru ca romanii sunt mai putin zurbagii, apoi pentru ca USL va face si va drege. Acel coleg de platou e astazi ministru.
Cronicizarea protestelor, inflatia de rasteala si pancarte, face, la un moment dat, ca totul sa para lipsit de semnificatie. Guvernantii se obisnuiesc cu ideea ca in piata sunt niste agitati care scandeaza si isi imagineaza ca asta e mersul lucrurilor, deci ii pot da bataie inainte. Acela e momentul cand, pentru a mai fi luate in seama, protestele au nevoie de o ridicare de ton, apoi de inca una, iar apoi inca una. In final lucrurile pot exploda.
N-am nici vocatie, nici chef sa tot fac pe Casandra, dar o mai spun o data: cei de la USL nu au primit anul trecut 70% din voturi, desi poate ei asta cred, ci au primit cheile de la magazia cu dinamita. Iar focurile de artificii, cu care tot sarbatoresc ei marea victorie, chiar in incinta magaziei, sunt cea mai, dar cea mai tampita idee.