Interviu cu Ion Iliescu, despre violentele din Piata Universitatii din iunie 1990
(Continuare)
Reproducem cateva fragmente din interviul luat fostului presedinte Ion Iliescu de un jurnalist de la Adevarul (in stilul unui procuror-anchetator), in mai 2010.

- Adevarul: Minerii au fost cazati in unitati militare. De ce s-a ales aceasta cale?
- Ion Iliescu : Pai, undeva trebuiau cazati oamenii acestia. Si erau spatii in cazarmi. Ce vi se pare anormal? A fost chiar foarte bine. Si a doua zi, dimineata, au fost grupati cu totii la Congres, la Romexpo, si am cautat sa-i conving sa plece.
- Considerati ca a fost o gafa a dumneavoastra faptul ca le-ati multumit minerilor atunci, la Romexpo?
- Nu. Oamenii trebuiau convinsi sa plece. Unii erau siguri ca ei or sa puna bazele unei adevarate Politii populare. Si ei sa fie nucleul unei asemenea Politii. Era si meritata aceasta multumire.
- Deci credeti ca minerii au meritat multumirile dumneavoastra.
- Da, au meritat. Ca au vazut ce se intampla in Capitala, au vazut actele de vandalism si s-au simtit solidari cu populatia Capitalei.
- Da, dar au batut si oameni nevinovati. Pentru asta, nu credeti ca nu meritau multumiri?
- Asta e alta treaba. Ca si corp social, faptul ca au raspuns solidar in apararea cetatenilor Capitalei era un act de solidaritate civica. Minerii au facut un act de solidaritate civica. Dar, in acelasi timp, le-am spus: Nu mai e nevoie de prezenta dumneavoastra si va rog sa va intoarceti. Si sunt convins ca minerii au plecat spre Valea Jiului cu gandul : Am fost la Bucuresti si am facut ce trebuia. Doar ne-a multumit presedintele.
- Nu credeti ca au facut si ce nu trebuia?
- Vedeti numai o parte a medaliei. Eu vad ambele parti ale medaliei. In primul rand, actul lor de solidaritate a dat curaj bucurestenilor. Nu intamplator bucurestenii i-au aplaudat. Pe de alta parte, minerii au savarsit acte reprobabile.
- Nu v-ati gandit ca, spunandu-le ca au facut bine, poate, peste o luna se intorc si lovesc din nou oamenii pe strada? Ce au simtit ei in suflet? Solidaritate? Asta e un cuvant gol! Trebuia sa le spuneti ca nu au facut bine!
- E usor sa judeci. E o vorba romaneasca: dupa razboi, multi viteji se-arata. Cam asta sunteti dumneavoastra. Judecati asa, rupt de fenomen. Pai sa traiti in mijlocul fenomenului! Cert e ca am pus capat actelor de violenta. Asta fost esential. Dumneavoastra va cramponati de partile marginale.
- Dupa Mineriada din iunie 90 au emigrat multi romani, mai ales intelectuali. Spun ca au emigrat de frica.
- De frica au plecat numai cei care au savarsit acte reprobabile. Nu exista intelectuali care sa fi plecat din cauza Mineriadei. Asta e o prostie! Au plecat cei care se simteau cu musca pe caciula.
- Am scris in trecut despre o profesoara care a fost batuta de mineri. Si a plecat din tara. A zis, textual: Mi-era frica. Nu vedeti in asta un esec al dumneavoastra ca presedinte al Romaniei in acel moment? Cetatenii nu se mai simteau in siguranta.
- Adica vreti sa-mi atribuiti mie actele violente care au avut loc la trei saptamani dupa alegeri? Noi am dorit intrarea intr-o noua era!
- Nu. Va intrebam doar daca va durea plecarea unor oameni din tara.
- Bineinteles ca da. Dar nu numai. Si starea de spirit care a urmat, din cauza acestor acte de primitivism. Sigur ca da. A introdus o stare de teama in oameni. Am suferit din cauza asta. Si imaginea externa a avut de suferit. Dar asta a fost istoria noastra. De ce l-am condamnat si l-am executat pe Ceausescu? Asta fost istoria noastra. De ce n-am putut sa avem si noi o masa rotunda, ca polonezii? N-am avut aceasta sansa. Asta a fost soarta noastra. Iar eu am fost un pion. Ce eram eu? Veneam cu Armata dupa mine sa ma instalez la Putere? Nu. Eu eram o persoana civica destul de modesta.
- Vorbind cu multi oameni despre evenimentele din 13-15 iunie 1990 intrebam cine este vinovat. Iar foarte multi raspund: Ion Iliescu. De ce?
- Pentru ca asa li s-a bagat in cap de catre dumneavoastra, presa. A fost o anumita campanie de denigrare a celor care se aflau atunci in fruntea statului.
- Cine a dirijat aceasta campanie?
- Cum cine? Fortele nemultumite de rezultatul alegerilor din mai 1990. De ce au avut loc acele acte de vandalism la trei saptamani dupa alegeri? De ce? De ce era nevoie de asa ceva? Deci au fost forte interesate sa discrediteze ideea de Revolutie, sa discrediteze victoria Frontului in alegeri.
- Si credeti ca mai sunt oameni care vor sa discrediteze si acum rezultatul alegerilor din 20 mai?
- Da. Continua aceeasi logica.
- Nu e o miza cam mica?
- A ramas inertia modului de a judeca si de a prezenta faptele petrecute atunci. Toti cei care atunci s-au situat de partea dreapta a baricadei continua sa vehiculeze aceleasi istorii ca sa motiveze propria lor pozitie de atunci.