Senatorul Mihai Neagu a sustinut o DECLARATIE POLITICA, intitulata "Situatia adultilor cu autism in Romania", pe care o puteti citi in continuare.

Declaratia mea politica de astazi se refera la drepturile unor romani pe care statul ar trebui sa ii protejeze - este vorba despre persoanele care sufera de autism. Nu stiu daca stiati dar, pana de curand, in Romania autismul era considerat o "boala a copilariei". Acest lucru inseamna ca diagnosticul de "autism" al unui copil se transforma brusc, la atingerea varstei de 18 ani, in "schizofrenie", "oligofrenie" sau "psihoza". Lucru absolut ilogic si de neconceput. Nenumarate campanii ale unor ONG-uri, dar si ale presei, au facut ca, in sfarsit, greseala sa fie reparata printr-un ordin al Ministerului Sanatatii, iar medicii pot folosi acum diagnisticul de "autism" si in cazul adultilor. La nivel institutional insa, intarzierea in aplicarea acestei masuri a dus la lipsa desavarsita a unor statistici privind numarul adultilor cu autism din Romania. Mai mult, autistii de peste 18 ani care, pana acum, au primit diagnostice gresite pot schimba acest lucru numai daca apartinatorii cer sa li se revizuiasca dosarele, pentru ca "schizofrenia" sau "oligofrenia" au caracter permanent si nu sunt revizuibile decat la cerere. Acest lucru presupune sa treaca din nou pe la comisiile de reevaluare daca vor sa isi primeasca drepturile. Pana atunci, medicii vor continua sa ii trateze pe adultii autisti ca pacienti cu boli psihice grave, desi autismul nu face parte din aceasta categorie.
Mai mult, adultii cu autism din Romania nu beneficiaza de nici un fel de servicii medicale de specialitate, la noi neexistand nici macar un centru specializat pentru asa ceva. Cat priveste integrarea lor in societate, acesta este un vis prea indepartat pentru parintii acestor tineri, pentru ca in prezent nu avem locuri in care ei sa poata face terapie ocupationala sau sa invete o meserie potrivita.
Oficialii Ministerului Muncii, care sunt responsabili pentru rezolvarea acestor probleme, nu au fost interesati pana acum de soarta tinerilor autisti. Un secretar de stat din acest minister declara presei, dovedind cat de mult subapreciaza gravitatea bolii, ca "diagnosticul de autism reflecta un handicap usor". Oare cat va mai dura pana cand acesti tineri, care nu inteleg lumea in care s-au nascut, sa fie lipsiti si de insotitori sau indemnizatii pentru ca, nu-i asa, n-au nimic foarte grav? Poate daca ar fi fost rude cu fostul ministru al muncii, situatia lor ar fi fost alta astazi...