MAGAZIN: Avertisment OZN in criza rachetelor cubaneze? (Autor: DAN D. FARCAS)
Pe data de 17 februarie 2016, Robert Hastings, care de-a lungul ultimilor 43 de ani, a intervievat mai mult de 150 de veterani militari din SUA in legatura cu ceea ce priveste experientele OZN, referitoare la locurile unde existau arme nucleare, a postat pe site-ul sau un comentariu privind un caz extras din cartea sa UFOs and Nukes (OZN-urile si armele nucleare), caz petrecut in timpul crizei rachetelor cubaneze si pe care-l rezum in cele ce urmeaza.
Sergentul tehnic in retragere Christopher N. Smith, fost mecanic de intretinere a motoarelor cu reactie la baza Loring, Maine, al Air Force, a facut, in 2006, un raport in acest sens la CUFOS. Apoi Hastings l-a contactat si au discutat cazul in detaliu.
Smith mentionase ca, in cadrul unei misiuni numite Chrome Dome, 2 bombardiere B-52 erau la jumatatea misiunii cand a aparut obiectul. Smith spune ca l-a vazut pe capitan si pe alti cativa oameni cu privirile indreptate drept in sus. Acolo era o aeronava, ca un trabuc gri metalic mat, de dimensiuni monstruoase. Cobora tot mai jos, apoi s-a oprit, ramanand sa pluteasca. Se intindea cat jumatate din lungimea rampei de aeronave, ceea ce inseamna ca avea o lungime de aproximativ opt sute de metri.
Smith a precizat:
- Nu am simtit nicio teama. Nu-mi amintesc sa fi avut vreun alt sentiment, cu exceptia celui de uluiala.
Si-a dat seama imediat ca misiunea va fi oprita si bombardierele vor primi ordin sa se intoarca la baza, datorita posibilelor defectiuni in sistemele electronice si electrice.
Asa cum scria Smith in raportul sau:
- Am decis chiar atunci sa-mi notez in minte, cat mai bine ceea ce am vazut, intrucat ma asteptam ca vom avea cu totii de vorbit cu cineva despre asta si poate chiar va trebui sa scriem un raport. OZN-ul nu avea lumini, nu avea deschideri vizibile, nu facea niciun zgomot si era, de departe, cel mai mare lucru creat de mana omului pe care l-am vazut vreodata; am fi putut parca toate aeronavele bazei in interiorul acestuia. Poate ca nu era facut de oameni, dar cu siguranta nu era un produs al naturii.

A fost sau n-a fost?

Smith nota in raportul sau:
- Din coltul ochiului am vazut primul B-52 aterizand, cu parasuta de franare umflata si dupa cateva minute a aterizat si al doilea bombardier. In acest moment, OZN-ul a inceput sa se miste, incet, timp de cateva secunde, apoi foarte repede. A tasnit in sus, s-a departat spre est si in cateva secunde disparut pur si simplu. Nimeni nu a scos niciun cuvant; de fapt, nu-mi amintesc ca cineva sa fi vorbit pe parcursul incidentului. Dupa ce a disparut, i-am spus capitanului:
- Ati vazut asta!
El s-a uitat urat la mine si mi-a taiat-o scurt:
- Nu, nu l-am vazut!.
Nu a intrebat: Am vazut ce anume?, sau: Despre ce vorbesti?. El a spus doar: Nu l-am vazut.
Pe naiba, amandoi l-am vazut, nu se putea sa nu-l fi vazut. Capitanul s-a indepartat cu pasi mari catre masinile parcate ale personalului si nu a mai vorbit niciodata cu mine.
Smith continua:
- Dupa ce bombardierele au fost remorcate si parcate, echipajele de zbor au debarcat si au conversat degajat cu zecile de comandanti care au sosit. Echipajele au fost duse cu autobuzul la analiza misiunii, iar toti ceilalti, cu exceptia sefilor de echipaj si o parte din politia aeriana, au plecat din acea parte a liniei de zbor.
- In drumul nostru spre atelierul de motoare nimeni nu a vorbit; era foarte ciudat, dar la vremea aceea nu-mi amintesc sa ma fi gandit la asta. Bob, cu mine si cu ceilalti doi barbati de la motoare, din a doua duba, am pus instrumentele noastre in rastele si am urcat la etaj la cafenea. Nimeni nu a vorbit despre OZN, nici atunci nici mai tarziu. Seful nostru de sector si toti sefii de ateliere stateau acolo, cu cafeaua in fata. si ei au fost, cu totii, afara pe rampa si vazusera si ei acelasi lucru pe care l-am vazut si noi. Nimeni, inclusiv Bob, nu a vorbit despre incident.

Smith i-a spus lui Hastings:
- Nu stiu cum sa explic acest lucru, deoarece nu este ceea ce eu consider a fi un comportament sau o gandire umana rationala. Totusi, n-am uitat ce s-a intamplat in acea zi. Doar ca nu i-am dat prea multa importanta si, timp de mai multi ani, niciodata nu m-am intrebat de ce nimeni nu a discutat vreodata incidentul, nici in acea zi, nici in zilele urmatoare.
Pentru a afla cat mai exact data incidentului, Hastings a cercetat datele din raportul lui Smith, ca si pe cele privind functiile pe care acesta le-a avut in Fortele Aeriene. El a aflat astfel ca misiunile Chrome Dome la baza Loring implicau, de regula, un singur bombardier. Singura perioada cand au zburat cate doua bombardiere B-52 a fost in timpul crizei cubaneze. Aceasta modificare operationala temporara este consemnata si in istoria unitatii de bombardiere. Si un colonel in rezerva, care a zburat atunci in astfel de misiuni la Loring, i-a spus lui Hastings ca zborurile Chrome Dome in tandem au fost intrerupte in noiembrie 1962, odata ce criza a trecut.
Reamintesc cititorilor ca pe 14 octombrie 1962, analizand datele furnizate de avionul-spion U-2, americanii au descoperit ca, in Cuba, sovieticii construiau baze de lansat rachete SS-4 Sandal, cu focoase termonucleare. Avand raza medie de actiune (2000 km), acestea puteau lovi un mare numar de orase americane, intre care si capitala Washington. Au urmat actiuni, de ambele parti, care au escaladat, fiind foarte aproape sa declanseze un al Treilea Razboi Mondial. Criza a fost dezamorsata pe 20 noiembrie 1962.
Hastings este constient ca relatarea lui Smith, mai ales refuzul de a discuta incidentul, poate face pe multi sa creada ca observatia a fost doar un joc al fanteziei sale, neavand nicio baza in realitate. Totusi, ufologul aminteste ca exista numeroase alte rapoarte OZN; de-a lungul anilor si din partea unor persoane credibile, relatand un comportament inexplicabil similar, in care emotia fricii a fost suprimata, intr-un mod misterios, urmat de o conduita ilogica, inclusiv una de tip zombie, total nepotrivita situatiei. Hastings relateaza in acest sens ca, in luna februarie 2016, a fost contactat de un specialist radio pensionat din Garda de Coasta SUA, pe nume Scott Mos, care a povestit o experienta OZN foarte asemanatoare cu cea descrisa de catre Chris Smith.

Un obiect cat 3 terenuri de fotbal
Hastings a scris ce i-a povestit Scott Mos:
- In luna august 1974, Mike si cu mine am iesit din masina si ne holbam la acest obiect. De la un capat la altul era mai mare decat parcarea drive-in; era, probabil, cat trei terenuri de fotbal. Se deplasa, in linie dreapta, din dreapta, deasupra primului rand de autoturisme. Am putut vedea ca deja aproape toata lumea iesise de masini, aratand si privind in jur, probabil pentru a se asigura ca si ceilalti au vazut acelasi lucru. Apoi s-au stins toate luminile din drive-in. Filmul s-a oprit, bufetul devenise negru. Am observat ca mai multe persoane au incercat sa-si porneasca masinile si sa plece, dar nicio masina nu pornea.
- Nu a fost panica generala, dar as putea spune ca unii oameni erau complet ingroziti. Mike si cu mine nu am schimbat nicio vorba; eram cu ochii la acest lucru, care-si continua drumul. In momentul in care a ajuns chiar deasupra noastra, am simtit ca ceva nu este in regula. Aerul licarea, ondula, precum deasupra asfaltului intr-o zi fierbinte. Era dificil sa ne miscam; urechile mele pocneau, chiar daca era liniste completa in jurul nostru. Il puteam auzi pe Mike, dar nimic altceva, pe niciunul dintre ceilalti oameni, care vorbeau sau urlau. Ma simteam ca si cum as fi umblat sub apa. Daca m-as fi aplecat sa iau o pietricica si s-o arunc in sus, puteam lovi acel obiect a plutit peste partea de sus a parcului vreo 10 minute. A fost incredibil.
- Cand l-am pierdut din vedere, m-am intors in masina, aproape ca un robot, si am uitat complet de incidentul la care tocmai fusesem martor. Mike si cu mine nu am vorbit despre cele intamplate si am continuat vizionarea filmului, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Se pare ca asa a facut toata lumea in gradina. Nimeni nu i-a intrebat pe cei din jur si n-a facut altceva decat sa urmareasca filmul; si nici dupa aceea nu au vorbit despre asta. L-am dus pe Mike, apoi m-am dus si eu acasa, uitand complet ce s-a intamplat. N-am spus nici macar fratelui meu sau parintilor mei. Cativa ani mai tarziu, am fost intr-o librarie si am vazut o editie brosata a raportului privind obiectele zburatoare neidentificate, scris de Edward Ruppelt si BANG! experienta traita m-a inundat ca si cum ar fi fost deschisa o poarta. Am fost atat de coplesit, ca a trebuit sa ma asez. Am pierdut intre timp contactul cu Mike, asa ca nu mi-am putut verifica cu el cele memorate.