MAGAZIN : Comentarii pe marginea "mantuirii cosmice" (Autor : DAN D. FARCAS)
Saptamana trecuta am rezumat cateva opinii dintr-un articol al lui David Wilkinson, director asociat al Centrului pentru comunicatii crestine al colegiului St. Johns al Universitatii din Durham, privind posibile efecte asupra credintelor religioase ale descoperirii vietii si inteligentei in alte colturi ale Universului. Continuam mai jos cu alte cateva opinii, comentate in acelasi articol. Un istoric al stiintei, Colin Russell, a facut o remarca surprinzatoare. El argumenteaza ca inmultirea speculatiilor despre pluralitatea lumilor locuite din Univers, care a devenit foarte populara in secolul al XVII-lea, a insemnat o victorie a valorilor biblice asupra celor ale lui Aristotel. De ce? In Universul aristotelic, Pamantul era in centrul tuturor lucrurilor, separat de restul Universului prin orbita Lunii. Omenirea era, de asemenea, speciala intrucat eram plasati in acest centru.
In schimb, in Biblie, demnitatea si valoarea fiintei umane provin din relatia cu Dumnezeu, fara precizarea unui centru anume. Geneza afirma ca omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, are capacitatea de comunicare intima cu Dumnezeu s.a.m.d. E o relatie speciala - spune Russell - dar nu exclusiva; ca si cum as avea o relatie speciala cu fiica mea, dar aceasta relatie nu este devalorizata prin faptul ca ea are un frate cu care am, de asemenea, o relatie speciala. Deci, dupa parerea lui Russell, inteligenta extraterestra nu reprezinta o problema pentru credinta crestina.
Pentru un crestin problema centrala ramane insa aceea ca Dumnezeu s-a intrupat in Iisus pentru a comunica si a ne salva de pacatele noastre. Cum ar afecta aceasta credinta descoperirea inteligentelor extraterestre? Aceasta problema ingrijoreaza pe unii teologi. Arthur Peacocke, care a facut mult pentru a impaca stiinta si religia, se temea ca "posibilitatea vietii extraterestre face fara sens, toate pretentiile superlative ale bisericii crestine despre semnificatia lui Iisus".
Speculatiile pe aceasta tema au urmat doua cai. De pilda, cosmologul E.A. Milne, de la Oxford, se intreba daca intruparea lui Dumnezeu, asa cum s-a petrecut conform perspectivei crestine, a fost oare un eveniment unic, sau a fost reluata pe fiecare dintr-un numar de nenumarate planete? Crestinul ar recula cu groaza in fata acestei din urma posibilitati. Milne adauga in concluzie: "Ne gasim aici in ape adanci, intr-o mare de mari mistere". El credea ca solutia ar putea fi difuzarea vestii celei bune prin unde radio...
Milne a fost aspru criticat de catre teologul E.L. Mascall. El a sustinut ca mantuirea trebuie sa fie atinsa prin incarnare. Iisus a devenit in acest scop o fiinta umana, deci nu avea cum sa asigure mantuirea pentru fiinte extraterestre non-umane. Acelasi punct de vedere l-a sustinut si autorul de imnuri Sydney Carter, care se intreba: "Cine poate spune ce alt leagan / Mult deasupra Caii Lactee / Leagana inca Regele Cerului / Intr-o alta zi de Craciun?".
Wilkinson considera ca este nevoie de multa prudenta pentru a decide intre aceste doua puncte de vedere. Credinta crestina intelege incarnarea lui Dumnezeu pentru doua scopuri: pentru a ne arata cum este Dumnezeu si pentru a ne mantui de pacatul care ne-a instrainat de Dumnezeu. Intr-o alta lume, trebuie sa ne punem intrebarea formulata de C.S. Lewis: anume ca, daca exista extraterestri si daca sunt fiinte inteligente, vor fi pacatuit si ele, la fel cu fiintele umane?
Wikinson apreciaza ca un raspuns intelept este cel dat de fizicianul si teologul Sir John Polkinghorne. Acesta, cand a fost intrebat daca Dumnezeu se va fi intrupat in diversele lumi din Univers, a spus ca Dumnezeul pe care el il vede in Iisus "va face ceea ce este necesar."
Wilkinson, dupa ce recunoaste ca "unele dintre problemele teologice necesita mai multa gandire", isi pune intrebarea de ce este omenirea atat de fascinata de cautarea inteligentelor cosmice, de "fenomenul "dosarele X" al vizitelor extraterestre, ca si de cea mai mare parte a industriei science-fiction". El crede ca poate evidentia cinci teme comune ale acestei fascinatii, pe care le prezinta in continuare.
1) Prima ar fi ceea ce s-ar putea numi sentimentul singuratatii cosmice. Astronomul David Hughes scrie: "Confirmarea existentei vietii extraterestre este considerata ca cea mai mare descoperire stiintifica posibila a tuturor timpurilor. Astazi, inca, suntem confruntati cu suferintele singuratatii cosmice. Nu doar ca fiintele extraterestre nu vin sa ne viziteze, dar nu ne-au lasat nicio carte de vizita si nici macar n-au lansat un strigat de la distanta".
2) De ce suntem aici? Stephen Hawking, de pilda, poate incerca sa explice modul in care Universul s-a nascut dintr-o fluctuatie cuantica, dar asta nu raspunde la intrebarea "de ce?". In acelasi timp, descoperiri recente par sa confirme faptul ca Universul va continua sa se extinda pentru totdeauna, murind in cele din urma prin ceea ce, pentru multi, pare o inutila "moarte termica". Pe de alta parte, principiul antropic, prezent in Universul nostru, pare sa indice ca dezvoltarea vietii inteligente bazate pe carbon ar fi o importanta trasatura a structurii Universului.
Ne-ar ajuta oare descoperirea vietii extraterestre in precizarea acestui "scop cosmic"? Paul Davies scria: "Pentru cei care spera ca exista un scop mai profund in spatele existentei fizice, prezenta formelor de viata extraterestre ar oferi un impuls spectaculos; ar insemna ca traim intr-un univers care progreseaza, intr-un anumit sens, din bine in mai bine, mai degraba decat din rau in mai rau".
3) Cine suntem noi? Autorul de science-fiction Ray Bradbury a comentat pretinsele dovezi de viata descoperite pe Marte: "Acest recent fragment de date merita atentia noastra doar in masura in care ii permitem sa ne conduca la o metafora mai larga: Omenirea alunecand pe retina oarba a Cosmosului, sperand sa fie vazuta, sperand sa fie luata in seama, sperand ca aceasta luare in seama sa aiba vreo valoare".
Cautarea inteligentelor extraterestre arata asadar un interes in descoperirea propriei noastre "identitati cosmice", prin care sa aflam mai multe despre noi insine si despre relatiile noastre posibile cu fiinte care ne seamana. Este si ceea ce urmareste, in buna masura, literatura science-fiction. De pilda, serialul Star Trek reflecta cultura americana din anii 1960, explorand teme cum ar fi rasismul, prin prisma intalnirilor cu "extraterestri". Deci vrem sa aflam mai multe despre extraterestrii pentru ca vrem sa aflam mai multe despre noi insine.
4) Al patrulea motiv al fascinatiei cosmice ar fi, dupa Wilkinson, sentimentul "fricii cosmice". Aceasta frica a inceput probabil cu romanul din 1898 al lui H.G. Wells "Razboiul Lumilor". Se stie mai putin ca lucrarea a fost scrisa ca raspuns la indignarea autorului din cauza uciderii intregii populatii bastinase din Tasmania, de catre colonizatori. Scopul lui era de a arata ce inseamna sa fii victima a unui razboi de exterminare. Cu toate acestea, in 1938, varianta de radio a romanului, produsa de Orson Welles a avut un efect destul de diferit. A produs panica pe scara larga in randurile multor americani afectati deja de paranoia de dinainte de razboi.
Wilkinson considera ca productiile de science-fiction sunt cladite pe acest tip de frica si paranoia, de la filmele Alien la vastele farfurii zburatoare din Independence Day. Chiar si descoperirea unor microorganisme pe Marte ne-ar aminti de propria noastra vulnerabilitate pe aceasta fragila planeta Pamant.
5) Al cincilea motiv, vazut de Wilkinson, este speranta ca pe undeva exista o lume mai buna decat a noastra si dorinta unei "mantuiri cosmice". Unii cred ca extraterestrii ne-ar ajuta, prin noi tehnici medicale, sau rezolvandu-ne problemele de mediu, transmitandu-ne adevaruri profunde despre Univers s.a.m.d. In formularea din 1949 a lui Sir Fred Hoyle, aceasta motivatie este de fapt: "speranta ca vom fi salvati de noi insine de catre o miraculoasa interventie interstelara". In ultima instanta, sunt multi care spera ca ceva din afara noastra va veni sa ne salveze de realitatea vietii pe care o traim.
Problemele de: singuratate, scop, identitate, frica si mantuire cosmica, nu se limiteaza desigur la cautarea inteligentelor extraterestre. Acestea sunt intrebari de religie si filosofie vechi de cand lumea. Paul Davies crede pe buna dreptate ca interesul in inteligenta extraterestra "se datoreaza in parte... necesitatii de a gasi pentru viata noastra un context mai larg decat ofera aceasta existenta pamanteasca. Intr-o epoca in care religia conventionala este in declin accentuat, credinta in extraterestri super-avansati, undeva in Univers poate oferi un oarecare confort si inspiratie pentru oamenii ale caror vieti ar putea altminteri sa para plictisitore si inutile".
Dupa Wilkinson, in concluzie, aceasta cautare este rodul firesc al curiozitatii umane, un atribut daruit de divinitate. Crestinii n-ar trebui sa se teama de ea, desi, asa cum am vazut, vor exista si unele intrebari dificile de-a lungul acestui drum.