Daniel Octavian Bejan alias MosheMordechai: Orele de religie - nu daca, ci ce
La noi nimic nu se discuta, nimic nu se dezbate, orice subiect se frange in doua si se cheltuieste pe sudalme. Argumentele celuilalt nu conteaza, nu merita nici macar puf de atentie, sunt dinainte gresite, pentru bunul motiv ca sustin o idee cu care noi nu suntem, ab initio, de acord, ca atare ce sens mai are zabava de a le asculta si de a incerca sa luam seama la ele?
Subiectul predarii orelor de religie in scoli, mai exact al acceptului pe care parintii ar trebui sa-l dea pentru ca cei mici sa participe la aceste ore, e un foarte bun exemplu de discutie care a luat-o razna inainte de a incepe. De fapt, era o chestiune care ii viza strict pe parintii aflati in situatia de a face o astfel de optiune pentru copiii lor. Acesti parinti aveau de optat intre a semna pentru sau nu. Punct. Discutie incheiata. Sau asa ar fi trebuit sa fie. Cum acesta putea fi un bun prilej de zarva si rasteala, nu avea cum fi, deci, atat de repede evacuat.
Toata galagia care a urmat, trebuie observat acest lucru, ocoleste, de fapt, subiectul. Nimeni nu discuta programa dupa care se va face predarea ( exista o astfel de programa?), nu intereseaza materia care urmeaza a fi servita celor mici. Parintii care sunt de acord cu predarea religiei nu par interesati sa afle ce, exact, li se va preda copiilor lor. Cei care se opun par din start neinteresati sa afle de ce si-ar putea lipsi copiilor. Discutia e una anapoda.
Parca pentru a spori zarva, BOR se introduce in discutie intr-un mod extrem de agresiv, lansandu-se intr-un soi de propaganda extrem de deplasata. Discutia ar fi trebuit sa fie despre ore de religie, nu ore de ortodoxie. Nu am vazut indemnuri ale reprezentantilor altor culte, in orice caz nu pe un ton atat de rastit. Scoaterea pe scena a unor personaje, dintre care unele de-a dreptul bizare, care sa indemne parintii la inscrierea copiilor la aceste ore, e cel putin deplasata. Practic, prin atitudinea celor de la BOR subiectul a fost confiscat, discutia a fost deturnata, sensul intregului demers a devenit lipsit de orice echivoc: nu mai e vorba de niciun fel de ore de religie, ci de sedinte de catehizare.
Biserica e mai prospera ca oricand, avem mai multe biserici decat scoli si spitale luate la un loc, religia e mai prezenta ca nicicand, iar fervoarea religioasa, iata, nu s-a lasat deloc impiedicata de faptul ca cei care azi reprezinta covarsitoarea majoritate a credinciosilor (ortodcsi sau de alt fel) nu au avut parte de educatie religioasa in scoala.
Desi poate parea derutant, dupa cele spuse mai sus, ma numar printre cei care sustin ideea predarii religiei in scoli. Si simt nevoia sa repet: predarea religiei, nu indoctrinare, nu catehizare. Cu alte cuvinte vorbesc despre educarea copiilor, in primul rand de o buna cunoastere a propriei religii, dar si o buna familiarizare cu manifestarile, sistemele de valori si ideile promovate de catre alte religii. Pentru a fi om intreg - ca sa-l parafrazez pe Geo Bogza- este nevoie si de asta. Si vorbim strict despre religie, nu despre credinta, care nu poate fi nici predata, pentru care nu se pot da note, nu se da coronita - e ceva mult mai profund si mult mai personal.
Cunoasterea Bibliei e, in cele din urma, un demers cultural obligatoriu pentru a face din copiii nostri oameni intregi. Altfel vom avea de a face cu ignoranti care habar nu vor avea ce spune naucul acela de poet cand pomeneste de cocosul lui San Petru, care vor socoti ca fructul oprit e o chestie nascocita de Montignac, iar Iosif si fratii sai e doar un titlu al unei carti scrise de un neamt plicticos care nu auzise de elfi si hobbiti. Ce poate intelege un tanar fara o temeinica educatie, atunci cand il aude pe ganditor invocand drumul Damascului? Iar despre fiul risipitor cum sa-i explici ca nu e un smecher cu bani si masina de fite?
De acest fel de educatie avem nevoie in scoli, e mai presus de orice indoiala. De dascali tulburati, habotnici inchisi in bezna propriei ignorante, care sa strice mintea copiilor atunci cand descriu muzica rock ca pe unealta Satanei, ca sa dau doar un exemplu, ne putem foarte bine lipsi. Asta daca vrem sa crestem oameni intregi si nu noi generatii de habotnici intoleranti.
Asa ca, in locul zarvei, poate ar fi mai bine sa vorbim despre cum ar trebui sa arate aceste ore de religie.