MAGAZIN: Noi marturii in cazul Rendlesham (Autor: DAN D. FARCAS)
(Continuare)
Era un glob mare, rosu-portocaliu, aproximativ de marimea unei mingi mari de plaja. S-a apropiat printre copacii rari din spatele valului de pamant, venind spre Zona Alpha, ingrozind cei doi militari. Cand a putut fi vazut si de LaBrucherie, de la poarta, l-au auzit bolborosind la radio ca zona este penetrata. Globul luminos a plutit, cate putin, deasupra fiecarui avion A10, la o distanta extrem de mica. Cand Wagner si Campell au ajuns relativ aproape de aparitia luminoasa, aceasta s-a mutat in afara gardului cu o viteza incredibila, s-a ridicat la aproximativ 100 de metri deasupra solului, s-a impartit in trei sfere distincte si, cu un flash orbitor, a disparut. Tot ce s-a mai putut vedea de pe coama valului de pamant au fost doi cerbi extrem de uluiti.

Activitati in zona bazelor militare

Cand echipajul de interventie a aparut in sfarsit, cei trei subofiteri aratau ca niste idioti. Deoarece s-a considerat ca Wagner a fost cel care a initiat falsa alarma, la sfarsitul turei a fost interogat de sefii sai. I s-a pus sub semnul intrebarii capacitatea de a mai face fata serviciului si a fost amenintat cu excluderea din randul cadrelor militare. Situatia lui s-a ameliorat abia in decembrie 1980, cand a avut loc incidentul principal si cand si alti militari au inceput sa raporteze observatii stranii.
In decembrie, implicarea lui Wagner a fost limitata. Dar el crede totusi ca a fost, si de data aceasta, primul care a raportat o activitate neobisnuita in jurul bazelor militare. A fost probabil in ziua de marti, 23 decembrie, desi nu mai era sigur. Acum patrula cu Robert Beauchamp, in baza Woodbridge. La poarta era un baiat din Arkansas poreclit Elmer. Acesta i-a chemat, la un moment dat, la postul sau spunand ca a vazut ca a coborat ceva in padurea din dreptul Portii de Est, in directia est-nord-est, emitand de acolo lumini intermitente. Responsabilul cu securitatea James Middlebrooks, impreuna cu Wagner si Bob Beauchamp s-au aventurat, pentru scurt timp, in afara bazei facand o ancheta sumara cu privire la aparitia din padure. Wagner spune ca ei au observat intr-un luminis de aproximativ 10 metri in diametru, o multime de ramuri de copac imprastiate pe jos, aparent rupte din arborii din jur; iar in centru, se vedeau trei depresiuni in sol, distantate la aproximativ patru metri una de alta si formand un triunghi. Au considerat totusi ca e mai bine sa sustina ca n-au vazut nimic demn de raportat. Aceasta atitudine s-a datorat si tracasarilor de care a avut parte dupa precedenta semnalare.
Se stie ca Jim Penniston si John Burroughs, cei care oficial au fost primii care au examinat fenomenul (e drept, pe 26 decembrie) au vorbit si ei despre trei astfel de adancituri in sol. Sa fi fost aceleasi? Se pare ca discutii ulterioare cu colonelul Halt ar sugera aceasta varianta. Dar la trei zile diferenta? Sa se fi inselat Wagner in privinta datei? Sa fi fost doua urme identice lasate in locuri diferite de aceeasi aparitie? Sa se fi inspirat unii de la ceilalti? Singurul aspect care il pune pe Wagner pe ganduri este ca Penniston vorbea si de niste arsuri pe copaci, arsuri pe care martorul nou aparut nu-si aduce aminte sa le fi vazut.
Oricum, ceva s-a intamplat. Dar cine mai poate garanta, dupa 35 de ani, pentru autenticitatea unor detalii care n-au fost consemnate atunci, oficial?