MAGAZIN: Cazul Carlos Diaz (Autor: DAN D. FARCAS)
Contactatii sunt persoane care pretind nu doar ca au avut o intalnire de gradul IV, dar si ca sunt in permanenta legatura cu extraterestrii, avand, in calitate de mesageri ai unei inteligente suprapamantene, misiunea de a raspandi anumite informatii printre oameni, in general avertismente (uneori cu tenta apocaliptica), privind comportamentul nostru. Statutul contactatilor este controversat chiar si printre ufologi. Un exemplu, aparent bine documentat, este mexicanul Carlos Diaz, al carui caz a reaparut recent, cu ocazia lansarii pe piata a unor filme realizate de el.
Povestea - asa cum a relatat-o el insusi - incepe intr-o dimineata de ianuarie 1981, cand Carlos Diaz a sosit intr-o parcare, in acel moment goala, din parcul national Ajusco de langa Mexico City, o padure de pini si stejari, care ajunge pana la 3900 de metri altitudine. Urma sa se intalneasca aici, pentru un reportaj, cu un jurnalist al unei reviste locale. In timp ce astepta in masina sa, dintr-o data, prin ceata diminetii, atentia lui a fost atrasa de o stralucire galbena care venea din valea aflata sub el. Pentru un moment, a crezut ca ar putea fi un incendiu de padure, dar imediat dupa aceea, sursa de lumina s-a conturat, dovedindu-se un OZN mare, portocaliu, de forma ovala, plutind la aproximativ 30 de metri de masina lui.
Neputandu-si crede ochilor, Diaz a insfacat aparatul de fotografiat si, sprijinit de volan, a inceput sa capteze o imagine dupa alta. Brusc, fara nici un avertisment, masina sa a inceput sa tremure violent. Diaz a iesit atunci din vehicul si a reusit sa mai faca inca doua poze, inainte ca nava sa tasneasca pe verticala si sa dispara in cer, lasandu-l pe Diaz intr-o stare de soc.

O nava portocalie

In zilele care au urmat dupa aceasta observatie, Diaz a ramas obsedat de cele intamplate. Neputand uita ceea ce vazuse, el a revenit in mod repetat in acel loc din Ajusco Park, in speranta de a revedea obiectul si de a mai realiza si alte fotografii. Diaz povesteste:
- Pe 23 martie rabdarea mi-a fost rasplatita. In timp ce umblam prin desis, am vazut, din nou, o stralucire portocalie, razbatand vag prin ceata si ploaia care saturau padurea. Am urcat pe peretii unei vai, pana intr-un punct in care am reusit sa ajung la 45 de metri de obiect. Deasupra mea, nava plutea, emitand o lumina portocalie stralucitoare. Avea o forma de cupola, iar in centrul sau era un inel neted acoperit cu un numar de emisfere, fiecare in jur de un metru in diametru.
Chircit in spatele unor pietre, fotograful era convins ca actiunile sale au trecut neobservate, dar, in timp ce urmarea nava, a simtit ca cineva din spate il apuca de umar. Din clipa aceea nu mai stia ce s-a intamplat. Cand si-a revenit, era intuneric si OZN-ul disparuse. A fost socat sa descopere ca, in ciuda ploii intense, hainele sale erau complet uscate. A inteles ca s-a intamplat cu el ceva neobisnuit. Cand s-a intors la masina lui, Diaz a observat si un alt automobil, parcat alaturi. O entitate umanoida, cu parul blond, s-a apropiat de el si i-a spus ca, daca voia sa stie mai multe despre ce anume i s-a intamplat, sa revina in acelasi loc, in ziua urmatoare, la pranz. Daca e sa dam crezare relatarii fotografului, a doua zi, aceeasi entitate i-a explicat ca, in ziua precedenta, el fusese cel care il apucase de umar, ca era venit cu acea nava si ca Diaz isi va reaminti si singur, cu timpul, ce s-a mai intamplat dupa aceea.
Intr-adevar, in urmatoarele luni - asa cum afirma el - i-au revenit, treptat, fragmentar, amintirile pierdute ale acelei zile. Si-a amintit ca nava a coborat, plutind, pana aproape de capul sau. A incercat sa o atinga, dar mana sa intinsa a trecut prin lumina galbena, parand sa fuzioneze cu ea. Urmatorul lucru de care isi amintea era ca a vazut nava, sau una identica, parcata pe o platforma, intr-un soi de pestera gigantica.
- Era plina de stalagmite, dintre care unele erau modelate ca niste sculpturi Maya, a spus el. Am vazut multi oameni in pestera, dintre care unii si-au fluturat bratele catre mine. Intr-o stare de soc, am raspuns si eu, cu acelasi gest.
Aparent, fiinta pe care Diaz o intalnise in padure l-a condus apoi intr-o alta pestera, mai mica. Aici erau sapte globuri mari, luminoase, in forma de ou. Diaz a fost invitat sa intre intr-unul dintre ele. La inceput nu a zarit in jurul sau decat o lumina galben deschis; apoi insa s-a vazut inconjurat de imaginea unei paduri.
- Am putut vedea toate detaliile padurii ca si cand m-as fi plimbat prin ea, a spus Diaz. N-am putut atinge nimic, dar am putut simti temperatura si umiditatea. Am putut vedea si experimenta totul, dar nu am fost acolo din punct de vedere fizic.
Ghidul sau i-a explicat ca globurile erau un sistem de stocare a informatiilor si ca tocmai luase contact cu unele date inmagazinate. Diaz a revenit apoi la nava si, dupa un timp, s-a vazut in parc. Potrivit lui Diaz, acesta a fost doar primul dintr-o serie de contacte cu aceleasi fiinte. El spune ca, impreuna cu extraterestrul cu care era in contact, a mai facut si alte calatorii in interiorul acelor globuri, in diferite regiuni ale Pamantului: padure, desert, jungla, tarm, chiar si zone arctice.
Jaime Maussan, jurnalist de televiziune si cunoscut ufolog mexican, l-a vizitat pe Diaz in locuinta sa din oraselul Tepoztlan, la sud de Mexico City. Acolo, el a vorbit si cu alti martori care sustineau ca au vazut exact acelasi tip de OZN. Maussan a dat, pentru examinare, originalele fotografiilor OZN facute de Diaz, la Institutul politehnic al Universitatii din Mexic, mai precis la profesorul Victor Quesada, care a declarat:
- Am fost socati sa descoperim ca spectrul luminii obiectului era deosebit de orice am vazut vreodata; el nu corespundea cu nimic ce aveam in bancile noastre de date. Lumina era si extraordinar de intensa. Nu am gasit nicio dovada de supraexpunere sau de farsa. Am estimat ca obiectul putea avea in jur de 30 pana la 50 de metri in diametru. Maussan a dat fotografiile si lui Jim Dilettoso, un expert in prelucrarea imaginilor de la Village Labs, in Tucson, Arizona, care a ajuns la concluzia ca erau autentice. Fotografiile au fost analizate si de Dr. Robert Nathan de la Jet Propulsion Laboratory al NASA din California. Nathan, un sceptic OZN notoriu, a declarat ca nu a putut gasi nicio dovada ca ar fi vorba de un fals.

Un obiect deasupra capului

Impresionat, Maussan i-a oferit lui Carlos Diaz o camera video, cerandu-i sa incerce sa inregistreze OZN-ul la urmatoarea aparitie. Cateva saptamani mai tarziu, Diaz a reusit sa filmeze obiectul, la ora 5 dimineata, chiar deasupra casei sale. Doua luni mai tarziu, Diaz a filmat nava, plutind fara sa se miste, chiar deasupra capului sau. A treia incercare a lui Diaz de a captura OZN-ul pe video este si cea mai spectaculoasa. Diaz a instalat camera pe un trepied, dupa care s-a departat, agitand o lanterna aprinsa. Nava s-a materializat brusc, chiar deasupra capului sau, trimitand raze de lumina in jos spre el. Apoi, obiectul a ramas nemiscat timp de 30 de secunde, dupa care, intr-o clipita, a disparut. S-a spus ca acest video ar contine unele dintre cele mai bune imagini OZN luate vreodata.
Aparenta credibilitate a cazului Diaz a atras si cercetatori OZN din afara Mexicului. Michael Hesemann, istoric, antropolog cultural, cercetator OZN, autor si producator de film german, a investigat timp de 7 ani cazul lui Carlos Diaz. L-a intervievat mai intai, in iunie 1994, pe Diaz, care i-a spus ca el este in contact cu aceste fiinte atat pe navele lor, dar si cu unii care traiesc printre noi. Cu toate acestea, continua Hesemann, in conformitate cu cele spuse de Diaz, vizitatorii sunt reticenti in a dezvalui pe deplin originile lor.
- Aparent, mai spune Hesemann, ei au declarat totusi ca viziteaza Pamantul de mii de ani si sunt deosebit de interesati de evolutia noastra, care, in comparatie cu a lor, s-a petrecut intr-un ritm mult mai rapid. Ei incearca sa inteleaga de ce.
Hesemann spunea ca se face ecoul opiniei majoritatii cercetatorilor cand afirma:
- Cazul lui Carlos Diaz este cel mai important caz documentat de contacte umane-extraterestre din timpurile moderne.

Sursa: magazin.ro