sanatate.unica.ro: Cancerul de prostata
Afectiunile cele mai comune ale prostatei sunt adenomul (cea mai frecventa tumora benigna a barbatului) si cancerul de prostata - cel mai frecvent cancer al aparatului uro-genital masculin.
Simptomele apar de obicei atunci cand cancerul depaseste capsula prostatei si invadeaza tesuturile din jur. In stadii incipiente, el este asimptomatic si poate fi descoperit intamplator la un examen anual de rutina (vezi mai jos). Primele semne apar datorita compresiei ("gatuirii") uretrei de catre tumora. Din aceasta cauza pe primul plan se situeaza manifestarile urinare. Acestea se intalnesc si in adenomul de prostata, insa au un caracter mult mai "violent", se manifesta acut, spre deosebire de cancer, unde simptomele se instaleaza si evolueaza progresiv.
E important sa retii ca simptomele de mai jos nu inseamna neaparat ca ai cancer. Ele se pot intalni si in alte afectiuni ale prostatei (adenom, diferite infectii etc.), insa pentru a afla exact despre ce este vorba trebuie sa te consulte un medic urolog. Precautia este mama intelepciunii! Mai bine sa te sperii "degeaba" decat sa risti sa nu fii diagnosticat si, ca atare - sa nu primesti tratamentul corespunzator.
Cum se manifesta
Urmatoarele simptome ar trebui sa constituie un semnal de alarma si sa te trimita de urgenta la medic:
• dificultate in initierea sau stoparea mictiunii
• urinat frecvent (si noaptea)
• durere la urinat
• urinare cu sange (hematurie)
• durere in timpul ejacularii
• semne de infectie urinara: usturime sau durere la urinat, urinari frecvente, urina tulbure cu miros neplacut, febra.
Tratamentul
Acesta depinde de stadiul de evolutie a bolii, de varsta si de starea generala a pacientului. Medicul decide in fiecare caz, in functie de particularitatile acestuia, care sunt metodele optime de tratament.
Sunt disponibile mai multe metode de tratament (interventie chirurgicala, radioterapie, chimioterapie, tratament hormonal), insa numai medicul este in masura sa stabileasca algoritmul terapeutic cel mai eficace in cazul respectiv.
Cancerele de prostata diagnosticate intr-un stadiu incipient si care beneficiaza de un tratament optim sunt potential curabile!
Prostata are tendinta de a se mari o data cu varsta. Barbatii peste 50 ani ar trebui sa-si faca un consult urologic.
Principalii factori de risc
• Varsta (peste 50 ani). Se intalneste destul de rar la barbatii mai tineri de 45 ani, insa riscul creste semnificativ o data cu varsta. Mai mult de 80% dintre cancerele de prostata sunt diagnosticate la barbati de peste 65 ani.
• Rasa - este intalnit mai frecvent la rasa neagra decat la cea galbena sau alba.
• Ereditatea - riscul este de doua-trei ori mai mare pentru cei care au in familie rude de gradul I (tata, frate) cu cancer de prostata.
• Dieta - se pare ca o alimentatie bogata in grasimi animale ar favoriza aparitia acestui cancer. Pe de alta parte, cei care consuma zilnic multe fructe si legume proaspete fac mai rar cancer de prostata.
• Agenti chimici (expunerea la cadmiu) - persoanele care lucreaza in industria textila, a pielii, a ingrasamintelor chimice prezinta un risc mai mare.
• Factori hormonali - excesul de hormoni androgeni constituie si el un factor favorizant in aparitia acestui tip de cancer.
• Anumite virusuri, fumatul, sedentarismul.
Teste pentru diagnostic
Tuseul rectal - intrucat 75% din cancere apar in periferia prostatei, ele pot fi depistate usor prin tuseu rectal.
Nivelul antigenului specific prostatic (PSA) din sange - acesta este un marker specific prostatei, insa nu este specific pentru cancerul de prostata, deoarece niveluri crescute se intalnesc si in adenomul de prostata, in infectii sau in alte afectiuni benigne ale prostatei.
Ecografia transrectala (cu sonda rectala). Daca apar modificari pe ecografie sugestive de cancer, se impune biopsia pentru confirmarea diagnosticului.
Biopsia de prostata - este singura metoda care confirma diagnosticul. Ea se face ori de cate ori una, doua sau cele trei analize de mai sus sunt modificate si se banuieste un cancer de prostata. Punctia-biopsie consta in extragerea unui fragment din tesuturile respective. Proba este apoi trimisa la examen anatomopatologic.
Text: Dr. Ana Andrei