Catavencii: Atarnache (Autor: Cristian Teodorescu)

M-a trecut un frison de mila cand am citit comunicatul prezidential despre intalnirile Basescu-Puiu Popoviciu. Dupa ce s-a facut de risul cucuvelelor de la Cotroceni cu declaratia lui solemna ca nu-l cunoaste pe Blejnar, acel Da, Sorine! din stenograme, Basescu si-a consumat din greu neuronii pusi in slujba patriei, sa ticluiasca o dezmintire cu care sa cada in picioare, orice s-ar mai afla. S-a intalnit cu Popoviciu, dar numai in imprejurari oficiale. Nu prin vreo parcare la Tancabesti, bunaoara. Fostii prieteni stiu de ce. Si-l dezavueaza pe Popoviciu, de-ai zice ca nu-i tot ala pe care Basescu il apara acum cativa ani, otarit ca acest investitor demn de panoul de onoare al capitalismului era atacat de presa la imagine si la libertate de Parchet.
Acu‘ si dezvoltatorul imobiliar e mitocan; cu de-astea si-a gasit el sa se laude la telefon? Ca l-a scapat de puscarie pe viitorul sef al statului? Ca fata a mare a lui Basescu, notarita, ii zicea sarumana? Si ca Basescu i-a dat un whisky la el in birou?
Ma straduiesc sa-l cred pe presedinte, in dezmintirea lui. S-a intalnit cu Popoviciu numai in exercitiul functiunilor sale. Asa o fi! Dar nici Puiul terenului cumparat la Baneasa pe cand era Basescu primarul Capitalei nu zicea altceva. Pretindea ca Basescu i-a facut cinste cu whisky la el in birou, nu pe vreo banca din Cismigiu. Si ca el i-a pus telefonic o pila la Talpes, cand fostul sef al SIE era ministru in guvernul Nastase, fara ca Basescu sa fi fost de fata, ca sa-i sufle ce sa zica.
Presedintele sustine ca Puiu s-ar fi folosit de numele lui, pentru a da impresia ca-i omul lui. Dar din ce zice Popoviciu in stenograme nu reiese deloc ca el ar fi fost omul lui Basescu, ci ca Basescu ar fi fost omul lui, pana sa ajunga la Cotroceni.
Urmarit de un trecut in care a fost doar jucator pe mana unuia si a altuia, ca tot slujbasul la stat care a pus umarul la propasirea capitalismului, Traian Basescu isi chinuie azi neuronii sa nu-si piarda galoanele pe care si le-a acordat de unul singur, ca razboinic al Justitiei. In loc sa bata la usa istoriei, ca sa-si gaseasca un loc mai acatarii in paginile ei, bietul Basescu se chinuie s-o intoarca din condei pentru a se asigura de un NUP etern, pentru incurcata lui vremelnicie de atarnache al capitalismului.