Editorial Lucian Avramescu: Boala Basescu e incurabila? Si cancerul se vindeca uneori
Ninge la Sangeru, ceea ce a apasat sufletul meu pe clapa melancoliilor. Am scris, ca atare, cateva versuri. Asa mi se intampla mai mereu cand sunt colindat de fantezii si ninsori. Le preschimb, mai mult sau mai putin inspirat, in rime. Ispravind eu cu nemeritatele candori, am deschis televizorul sa vad daca ninge doar in sufletul meu, sau lumea toata-i o ninsoare? Nu ninge peste tot, din pacate. Am deschis un canal, cel asupra caruia aseara, un membru al familiei s-a uitat probabil. L-am deschis ghinionist la jumatatea pronuntiei unui nume pe care am motive sa-l detest si nu de ieri, alaltaieri, ci de 25 de ani, de cand am luat cunostinta, cu ingrijorare, ca exista - Basescu. Numele mi-a trosnit in urechi ca un gatej pe care-l rupi. Trei oameni in toata firea se ocupau de Basescu, victima - Dumnezeule, iar victima! - a loviturii de stat. Care lovitura? Aia cu referendumul, cand eu, alaturi de alti sapte milioane si jumatate, ne-am prezentat la urne sa tundem Romania de raul cel mai urat din cate credeam eu ca exista. Nu m-a transportat nimeni cu autobuzul, nu mi-a dat cineva o cinzeaca, recompensa pentru vot. Daca m-ar fi chemat Dragnea sau ala de la Brasov, Nita, care are gusa in ceafa, sigur nu m-as fi dus cu toata antipatia mea fata de Basescu. Am mers pe turloaiele mele, inca utilizabile. Asa am simtit si nu mi-am imaginat nici atunci si mi-e imposibil sa accept acum ca votul meu, ca un glont de mitraliera, a dat o lovitura de stat. Si inca ce lovitura fiindca ala de se cuvenea lovit a ramas la locul lui si se agita inca.
Am butonat alt canal si, blestem, si aici cateva persoane se ocupau tot de Traian Basescu. Mosia Nana, mosia Leana Cosanzeana si, fireste, din trei in trei cuvinte cineva rostea, fie indignat, fie duios, acelasi nume care a devenit martisor, ziua femeii, aerul pe care-l respiram, miezul Caii Lactee.
Fug si de aici si daca n-ar suna de alaturi detestabilele desene animate la care se uita Ana Luciana (sinistre si grotesti personaje au inlocuit-o pe Alba ca Zapada si longevivii ei pitici si mare nenorocire baga in viata copiilor nostri producatorii industriali ai asa ziselor desene animate educative), as zice ca lumea toata se cheama Basescu. Toate bolile, tratate atent, sunt vindecabile. Se pare ca boala Basescu ramane fara leac. Nu-i o nebunie individuala, pana la urma explicabila, a cuiva, ci devine, a devenit, nebunie colectiva. Basescu e-n toate, in cele ce sunt si cele ce maine vor rade la soare, mai putin in celula in care justitia noastra ferm independenta, tot ocolindu-l, uita sa-l indese.
Sursa: AM Press