Editorial de Lucian Avramescu (AM PRESS): Tara cu doar 3 milioane de depresivi
De dimineata, trecand prin fata televizorului, m-a oprit locului stirea legata de sinucigasul din dragoste care, decizand sa moara, spre a-si pedepsi iubita care oricum nu-l iubea, a mai luat cu el 5 nevinovati, fara amestec in chestiunea suferintei lui. Dupa ce s-a spovedit preotului Facebook, noul nostru popa si duhovnic, ineficient observ in chestiuni fundamentale, cum ar fi alegerea intre viata si moarte, a demarat in tromba si a tamponat frontal un autoturism plin cu oameni care visau probabil la ale lor si-si vedeau de alergatura zilnica spre mereu iluzoria fericire. Rezultatul, comprimat intr-o stire de televizor care arata chipie de politisti, salvari care nu mai au ce salva, gura casca pe margine, incape integral in cifra 6. 6 morti, cu sinucigasul in frunte. De la faptul divers petrecut pe DN1 se poate pleca spre oriunde. Cine va scrie romanul suferintelor acestui tanar depresiv? Plecand de la o stire de presa care relata ca un student a ucis doua batrane, Dostoievski a scris "Crima si pedeapsa", roman cu adancimi de psihologie de neatins, capodopera a literaturii universale.
La noi tragedia de pe DN1 misca niste sensibilitati? Da. O psiholoaga contrazice reportera de televiziune, in persoana blanda a Andreei Stroe, in legatura cu o statistica oficiala care spune ca avem 3 milioane de depresivi. Acestia, spune specialista in infundaturi sufletesti fara intoarcere, sunt DOAR cei inregistrati. Cu alte cuvinte, cei mai multi depresivi nu-s in catastife. Cati or fi cu adevarat? Se ocupa cineva de ei cand ei nu mai sunt in stare sa-si poarte de grija? De ce am devenit o tara depresiva? Depresivi erau americanii despre care invatam la scoala, in vremea comunista, ca sunt "in putrefactie". Societatea de consum era "imperialista, depresiva si pe marginea prapastiei". Noi, care nu prea consumam, fiind mai mult consumati, cum de am devenit depresivi? Cum de am ajuns pe marginea prapastiei? Crima, precedata mental de gandul sinuciderii, concomitenta in actul faptuirii, se va dizolva maine in oceanul de fapte diverse. Pe televiziuni deja ruleaza filmul candidaturilor - 14 la numar - pentru presedintia tribului nevrotic in care traim. Nu stiu daca in programul prezidential, presupunand ca ar fi unul, in afara ravnei de a ajunge pe fotoliul imprejmuit de slugi de la Cotroceni, figureaza si chestiunea sinuciderii. N-am habar daca unul macar din cei 14 va face vreo referire de campanie macar, fiindca dupa aceea oricum promisiunile se volatilizeaza, la numarul in vertiginoasa crestere de romani depresivi. Ne va scoate vreunul, macar prin sfortarea unei intentii, din depresie? Multi romani se sinucid, zic aceleasi statistici incomplete, din motive de saracie. Mor fiindca n-au unde munci. Se va bate vreun candidat cu aceasta molima care ucide?