LIBERTATEA: TRAGEDIA AVIATICA DIN APUSENI 'Studenta era deja moarta si avea lacrimi inghetate pe obraji!'

Pretuia fiecare clipa de viata si, la doar 23 de ani, invatase sa priveasca dincolo de limite, invatase sa se hraneasca din bucati adevarate de viata, nefardate. Aurelia Ion visa sa devina medic militar si sa se puna in slujba celor vitregiti de soarta, a celor suferinzi... Visul i-a fost frant, luni seara, odata cu scurta sa existenta, la capatul unui zbor mortal. Avionul utilitar pilotat de Adrian Iovan a fost inghitit de ceata care framanta cerul si apoi s-a zdrobit de crestele muntilor. Acolo, in Apuseni, fata a pierit cu ochii ingroziti cascati spre moarte, iar lacrimi inghetate i s-au lipit de obrajii tacuti...
Primul zbor, prima misiune umanitara la care Aura, frumoasa studenta in anul V la Institutul Medico-Militar, visase de atata amar de vreme i s-a aratat luni. A aflat ca in micul avion care urma sa decoleze spre Oradea, unde echipa medicala formata din cinci specialisti trebuia sa fie implicata intr-o interventie complicata de prelevare a unor organe, este un loc liber. Al ei... Un loc pe care nu voia sa-l rateze pentru nimic in lume... Atunci s-a oferit voluntar. Voluntar spre moartea care avea sa o rapeasca acestei lumi... Pentru sublocotenentul Aurelia Ion nu era un zbor obisnuit, ci o evadare din viata de studenta la medicina, o evadare spre orizonturile neatinse ale culmilor profesiei de medic militar pentru care se pregatea cu toata fiinta... Destinul a imbracat insa dimensiuni halucinante pentru tanara careia i-a desenat viitorul in tuse sumbre, in culori de lut si ceara. In amurg cenusiu, micul avion utilitar este captiv in dansul zbuciumat al naturii si, in clipe fara durata, este aruncat, ca o jucarie din hartie, catre pamant. Cu miscari dramatice, pilotul Adrian Iovan incearca din raputeri sa aseze pasarea din fier pe coroanele batranilor brazi infipti in stancile din Parcul National Muntii Apuseni. Avionul geme, un nor de scantei se ridica intr-un dans dezmatat...
Avea fracturi craniene, de bazin si de membre
Apoi tacerea plansa a celor sapte suflete prinse-n pantecele pasarii frante intre stanci. Captiv intre fiare, Iovan abia mai are puterea sa geama surd. "Va rog frumos, scoateti-ma de aici!...". Stie ca si-a indeplinit misiunea. A pus avionul jos... Cu pretul vietii lui. In trupul Aurei, chinuit de zeci de rani (fracturi ale oaselor capului, bazinului, ale mainilor si ale picioarelor), inca mai palpaie viata. Groaza ii cuprinde fiinta cu tentaculele ei de gheata. Temperatura corpului ei cobora pana la 18 grade. Plange... Frigul nu lasa insa lacrimile mari sa alunece de pe obrajii fetei care piere incetul cu incetul... Le preface in margele de gheata... "Cand am ajuns eu, studenta era moarta... Saracuta de ea, biata copila, ii inghetasera pana si lacrimile pe obraz", ne-a dezvaluit un martor care a participat la extragerea victimelor din epava avionului, salvator care a dorit sa-si pastreze anonimatul.
Acolo, in Muntii Apuseni, Aura a pasit din anticamera mortii ,in care a rezistat mai bine de cinci ore, catre strafundurile intunericului etern, lasand in urma visul neimplinit de a fi fost ingerul pazitor al suferinzilor. Frigul a rapus- o inainte ca sutele de salvatori care orbecaiau fara tinta pe carari de munte sa o gaseasca si, poate, sa-i acorde o sansa la viata.