Femeia.ro: Sindromul broastei fierte sau cum poti sa-ti distrugi viata (Autoare: Alina Grozea)
Atunci cand pericolul e evident, cand vedem moartea cu ochii, cum se spune, reactionam imediat pentru a iesi din acea situatie periculoasa ori pentru a ocoli dezastrul. Instinctul de conservare e prompt. Cand insa raul ne este servit in doze mici, nu-l luam in seama sau il observam, dar alungam gandul care ne spune: Fugi! si incercam sa ne adaptam la rau pentru a merge mai departe. Pe un drum gresit, dupa cum a demonstrat experimentul expus mai jos.

O teorie care ni se aplica si noua

Totul a pornit de la un experiment de laborator din secolul al IX-lea. S-a observat atunci ca o broasca aruncata intr-o oala cu apa fiarta va sari imediat din oala ca sa-si salveze viata. Insa daca broasca este pusa intr-o oala cu apa rece, iar temperatura apei este crescuta progresiv, organismul broastei se va adapta, incet, incet, la temperatura tot mai ridicata. Si cand apa va ajunge fierbinte de nesuportat, broasca va muri, pentru ca nu va mai avea energie sa sara din oala. Toata energia ei a fost consumata in procesul de adaptare la mediul tot mai agresiv.
In timpurile moderne, psihologii au preluat acesta teorie a broastei fierte, constatand ca are multe in comun cu felul in care reactioneaza oamenii in mediile agresive. Si noi, exact ca broscoiul din experimentul biologic, reactionam prompt in fata unei amenintari clare: fugim, tipam, lovim, ne aparam cumva. Daca amenintarea este tacuta, oarecum indepartata sau de o intensitate suportabila, ne adaptam. Este vorba despre sindromul broastei fierte.
Ducem astfel pe picioare boli care nu dor foarte tare, ramanem in relatii toxice sau care nu ne multumesc indeajuns, la gandul ca ne vom descurca cumva, acceptam, la job, sarcini care nu ne plac sau pentru care nu suntem platiti, pentru ca ele nu ni se impun brusc â€" poate asa am reactiona prompt! â€" ci ni se pun in spinare, rand pe rand, caramizi usoare. Si cand simtim ca am ajuns la capatul puterilor, clacam, pentru ca toata energia ne-am consumat-o in procesul de adaptare. Nu mai avem putere, nici fizic, si nici psihic, sa sarim din oala cu apa fierbinte.

Cum sa recunosti situatiile periculoase
Procesul de adaptare la un mediu ostil nu este, in esenta, un lucru rau. Totul e sa stim cand sa spunem stop, pentru a nu atinge faza critica, faza in care ne simtim storsi de energie, incapabili de a mai lua decizii ce pot duce la schimbari in bine.

Sanatate
Pericole care ne ucid lent: poluarea atmosferica, fumatul, consumul de alcool, hrana intens procesata, soarele, aditivii din mancare si din cosmeticele de proasta calitate. Evita-le, pe cat posibil, pentru ca pot duce la cancer si la alte afectiuni grave care, odata instalate, sunt dificil sau imposibil de vindecat.

Psihic
Pericole care ne ucid lent: oamenii toxici, vampirii energetici, iubirile neimpartasite, umilintele pe care le acceptam din dragoste, prieteniile din interes, violenta verbala, prejudecatile, complexele. Indeparteaza-te pana nu e prea tarziu de tot ce simti ca-ti face rau. Nu cauta scuze, nu astepta sa se schimbe in bine ceva â€" sansele sunt mici, iar energia ta psihica nu e inepuizabila. Apeleaza, la nevoie, la un psiholog.

Cariera
Pericole care ne ucid lent: munca pe care nu o facem cu placere, bullyingul, taierile de salariu, posturile pentru care suntem subcalificati sau supracalificati, atmosfera de lucru incordata, sentimentul de epuizare fizica si/sau psihica, violenta verbala, hartuirea sexuala, lipsa satisfactiilor sufletesti si banesti. In timp, aceste elemente genereaza frustrari tot mai mari, submineaza increderea in propria persoana si in propriile abilitati profesionale. Apar sentimentele de ratare, de blazare, se instaleaza frica de schimbare, senzatia ca orice ai face nu va fi mai bine, ca oricum nu-ti vei gasi altceva de lucru, ca nu ai valoare pe piata muncii si mai bine rezisti si te multumesti cu ce ai.
Te recunosti in vreunul dintre aceste portrete? Daca da, schimba cat mai repede ceva! Sari din oala! Nu te obisnui cu raul, salveaza-ti viata!