Inundatiile care au lovit tara dupa episodul Banat au facut mii de victime. Oamenii si-au pierdut agoniseala de o viata si acum nu au alta solutie decat sa astepte mila guvernamentala, din moment ce pe cea a lui Dumnezeu se pare ca au ratat-o la mustata. Acest moment important este un test, dar si o mana cereasca pentru actuala putere, care - daca va sti sa gestioneze bine criza inundatiilor, cu o experienta la activ deja (cea din Banat) - are reale sanse sa castige un important segment al electoratului, in perspectiva posibilelor si amanatelor anticipate. O astfel de declaratie o facea, deunazi, chiar directorul CURS, la un oarecare post de radio. Bun. Ideea este ca, in conditiile in care cauzele acestei stari de criza sunt unele naturale, fara a fi vina administratiei actuale, situatia este ideala pentru a crea o buna imagine Aliantei, daca aceasta va sti sa o exploateze la maxim. Adica sa se preocupe de problemele oamenilor, sa aloce logistica, resurse materiale, dar si umane. Sa se implice. Ce au facut pana acum exponentii Aliantei? Pai premierul Tariceanu, de exemplu, spunea, la intoarcerea dintr-o vizita in zonele calamitate, ca nu este nevoie sa fie declarata starea de urgenta. Multe parti ale tarii sunt sub apa, dar nu este nevoie sa proclamam, starea de urgenta, ca doar nu vrem sa treaca toate operatiunile in mainile armatei. Prim ministrul vrea sa arate ca se descurca si ca, mai mult, are situatia sub control. De la teorie la practica este, insa, cale lunga. Nu l-o fi invatat nimeni si pe Tariceanu despre artificiile imperios necesare in ajustarea unei imagini publice? Dupa ce cu o zi inainte, in timpul unor declaratii pe tema anticipatelor, se imbracase cu un pulover negru, care-l facea si mai indoliat si mai trist decat este, la ultima vizita efectuata in zonele calamitate, premierul se intolise intr-o tinuta mai lejera, ca doar mergea „la tara”. Si cu nu oricum - ci cu elicopterul, sa nu cumva sa-i sara vreun strop de noroi pe pantaloni. Nu pot sa nu mi-amintesc, pacat ca nu o face si Tariceanu, de premierul Nastase, care isi punea cizme de cauciuc in picioare si o lua la talpa printre sinistrati, sa puna osul la construirea unei imagini publice favorabile printre votanti. Si n-a gresit, ca pentru oamenii aia era ca un Mesia, caruia i-ar fi pupat picioarele. Si tot oamenii aia au fost cei care l-au votat in masa. Tariceanu pare sa mai fi lasat din aroganta din perioada inundatiilor din Banat, dar inca nu a invatat toate nimicurile care prind la mase. Tare mi-e sa nu piarda si ocazia inundatiilor de acum!