Anuntul facut de democrati, prin vocea lui Emil Boc, de unificare cu liberalii, unire din care sa iasa un partid mai mare decit PSD, i-a lasat pe acestia din urma fara grai. Daca la nivel national parerile sefilor PNL au fost rezervate, rostite diplomatic, la Botosani, Mihai Tabuleac a spus practic pe sleau ca o asa ceva ar fi o utopie, chiar daca nu a folosit acest cuvint.
Frustrarea liderului liberal este perfect indreptatita. In alegerile generale, la Botosani, partidul sau a dus trena si a contribuit cu marea majoritate a voturilor la mezalianta cu democratii, botezata razboinic Alianta. Tot liberalii au cele mai multe mandate de primari. Tot ei au obtinut si primaria municipiului capitala de judet, in conditiile in care rezultatul candidatului democrat a fost practic neglijabil.
Frustrarea lui Tabuleac este aceeasi peste tot in tara, unde exista liberali. Sau unde exista democrati care au excelat in trecutele alegeri generale.
Este de fapt nemultumirea liderilor de organizatii din teritoriu care au luptat, fiecare in felul lui, pentru a-si vedea atinse scopurile politice. S-au facut frati intre ei, democrati si liberali, au trecut puntea electorala iar acum fratele democrat, devenit cel putin in sondaje mai mare, vrea sa il inghita pe cel mai mic.
Pentru ca sa ce?, se intreaba Tabuleac si, asemeni lui, alti inca patruzeci si unu de presedinti de oganizatii judetene. Pentru a imparti victoria cu niste anonimi? Pentru a parasi un partid istoric pentru o formatiune postrevolutionara, desprinsa din diabolizatul PSD? Pentru a face sluj in fata lui Basescu? Pentru a abandona doctrina liberala in favoarea alteia, sociala?
Evident, cu totul altfel stau lucrurile din puctul de vedere a lui Dragus, seful democratilor. El a zimbit smechereste cind a auzit ca propunerea de unificare deja imparte in mod egal sefiile. De ce sa nu traga liberalii, la Botosani, si modestul tren democrat care a putut fi cu greu urnit doar printr-o Alianta din care cistigat a iesit doar el? De ce sa nu fie egalul lui Tabuleac in loc de copresedinte de mina a doua? De ce sa nu prinda inca un mandat in parlament pe care singur este indoielnic ca l-ar fi obtinut?
La Bucuresti insa, lucrurile se vad cu totul altfel iar fitilul l-a aprins discret, desi nu-i sta in fire, colericul Basescu. O multime de partide au fuzionat pina acum. Intotdeauna a fost vorba insa de partide mici inghitite de partide mari, nu ca acum, cind se confrunta doua forte politice devenite, prin imparteala preelectorala dar si prin viteza cu care democratii - spre deosebire de mult mai rezervatii liberali - si-au deschis larg usile pentru a primi noi membri, aproximativ egale.
Este foarte indoielnic ca liberalii vor obtine raspunsuri multumitoare la intrebarile lor. Dupa cum este foarte sigur ca, o unificare dictata de la Bucuresti nu ar face decit sa distruga viitoarea formatiune care, pe cit se vrea de mare, pe atit se va pomeni de marunta, intrucit liderii din teritoriu - iar la noi putem fi siguri ca va fi Tabuleac - vor recrea PNL - dupa cum alti nemultumiti vor recrea PD - iar aici din nou putem fi siguri ca nu va fi Dragus.
Chiar si aici pot fi discutii: Vadim s-a vazut parasit de o multime de membri de vaza care si-au facut propriul partid fara ca asta sa-i clinteasca nicicum pozitia in sondaje. Altfel spus, Vadim a devenit locomotiva propriului partid. Asemeni lui Basescu, fara de care democratii ar fi ai nimanui. Nu acelasi lucru se poate petrece cu liberalii care nu mai sint tinuti laolalta de vreun lider anume, ci de chiar prestigiul istoric al propriului partid.
Daca, prin absurd, liberalii se vor uni cu democratii, va rezulta, cel putin initial, un partid urias, plin de muschi. Ramine insa nerezolvata problema creierului, fara de care noua creatura politica va fi asemeni unui golem: mare, prost si devotat Stapinului Basescu, care ii pune ravasul fermecat in gura.