STIRI.COM.RO INFORMEAZA : GIOACHINO ROSSINI ANIVERSAT DE GOOGLE LA 220 ANI DE LA NASTERE

Pe 29 februarie se implinesc 220 de ani de la nasterea lui Gioachino Rossini, care este aniversat de Google intr-un an bisect 2012.
Gioachino Rossini considerat unul dintre cei mai apreciati compozitori, bucurandu-se de o faima rar intalnita.
Gioachino Rossini compozitor de opera din Italia, pe numele sau real Giovacchino Antonio Rossini s-a nascut la 29 februarie 1792, Pesaro, Italia si a decedat la 13 noiembrie 1868 in Paris.
Inca din copilarie a manifestat o inclinatie aparte spre muzica, invatand cu usurinta sa cante la pian, vioara si viola. Studiile de specialitate le va incepe in 1807 la Conservatorul din Bologna, dovedindu-se inca de la inceput un student talentat si silitor.
Subiectele sale erau simple, dar niciodata simplista; dramaturgia era echilibrata, niciodata stufoasa, iar interpretarea vocala si accentuarea ponderii orchestrei remarcabile. Compozitorul va aduce in muzica o adevarata revitalizare a spiritului teatral.
Primele sale incercari in compozitie sunt lucrari religioase si muzica de camera. O prima opera, "Demetrio e Polutio", inceputa acum, va fi terminata abia in 1812. Nu si-a incheiat studiul contrapunctului si al fugii, deoarece a primit o comanda de la "Teatro San Mose" din Venetia pentru o farsa muzicala, "La Cambiale di Matrimonio" ("Polita casatoriei").
Stilul "rossinian" se contureaza de la inceput, de la varsta de 18 ani. El compune cu o extrema usurinta lucrari dintre cele mai diverse. Astfel, intr-un interval de circa 17 ani, el va oferi publicului 40 de opere, din care aproape jumatate s-au mentinut in repertoriu. Aceeasi uvertura va servi la "Aureliano in Palmira" (1813), apoi la "Elisabeta, regina Angliei" (1815), inainte de a ajunge la celebritatea universala cu "Il Barbiere di Siviglia" (Barbierul din Sevilla), in 1816. Mai mult, poate crea uimire ascultarea a doua personaje atat de diferite ca regina Elisabeta si tanara Rosina exprimand, una, bucuria triumfatoare, alta, rautatea sa amoroasa, in aceeasi cavatina ("Una voce poco fa", din Barbierul din Sevilla). De fapt, este fapt recunoscut ca descrierea caracterelor nu este punctul forte al talentului lui Rossini.
Fie drame lirice, fie opere comice, lucrarile sunt antrenate de acelasi elan care se gaseste in accelerarea ritmica si in celebrele crescendo-uri, atat de tipice. Totul si toata lumea pare intotdeauna ca alearga in aceste lucrari, compuse in pripa, cam neglijent. Spectatorul nu are timp sa se plictiseasca, ariile sunt vii si pasajele de umplutura respira veselie si tinerete. Oricum ar fi natura libretului, lucrarile lui Rossini emana bucuria de a trai.
Viziunea lui Rossini asupra noii opere italiene este in consonant;a cu intregul sau comportament din prima jumatate a vietii sale. Muzician tanar si fecund, el nu este un exponent al facilitatii si rutinei. Dimpotriva, el arata foarte repede cat de capabil este de a fi novator. Uneori, el pare sa justifice porecla pe care i-a dat-o unul dintre contemporanii lui italieni, "Il Tedeschino", adica "Micul german". Acest pseudo-repros reflecta atentia sporita pe care Rossini a dat-o studierii partiturilor lui Joseph Haydn si Wolfgang Amadeus Mozart.

Activitatea de compozitor ocupa doar prima parte a vietii sale. Ea este marcata de o suita de succese care il conduc din Italia de Nord, la Napoli, unde se casatorește cu o cantareata celebra, Isabella Colbran, apoi in strainatate: la Viena unde se intalneste cu Beethoven, la Londra si, in fine la Paris, unde se stabileste, in 1824, ca director al teatrului italian. Lucrarile sale din acesti ani, atat de apreciate sunt: "Scara de matase" (1812), "Tancred" si "Italianca in Alger" (1813), "Turcul in Italia" (1814), "Elisabeta, regina Angliei" (1815), apoi, in 1816, Barbierul din Sevilla si "Otello"; "Cenuaareasa" (1817), "Moise in Egipt" (1818), "La Donna del Lago" (1819), "Semiramida" (1823), care este ultima dintre marile opere compuse pentru scenele italiene. La Paris, va realiza inca o opera-buffa in limba italiana, apoi va scrie in franceza, "Siege de Corinthe". Ultimele doua opere, o farsa, "Contele Ory" (1828) si o drama istorica, "Wilhelm Tell" (1829) sunt compuse direct de pe librete franceze.
Ultima sa compozitie, in care se simt totusi cateva slabiciuni, ii aduce propuneri materiale seducatoare, dar care nu se vor implini. Bolnav, epuizat psihic si moral, rataceste prin orasele Italiei; in 1855 revine la Paris unde va ramane pana la moarte si unde tine un salon prin care trec artisti, muzicieni, scriitori. Chiar si Richard Wagner este primit aici. In toti acesti ani a compus foarte putin: un "Stabat Mater" (1842), o mica "Missa solemnis", cateva cantece pentru voce si pian.
Operele lui Gioachino Rossini:
Demetrio e Polibio - 1806
La cambiale di matrimonio - 1810
L‘equivoco stravagante - 1811
L‘inganno felice - 1812
Ciro in Babilonia, ossia La caduta di Baldassare - 1812
La scala di seta (Scara de matase) - 1812
La pietra del paragone - 1812
L‘occasione fa il ladro - 1812
Il Signor Bruschino, ossia Il figlio per azzardo - 1813
Tancredi (Tancred) - 1813
L‘italiana in Algeri (Italianca in Alger) - 1813
Aureliano in Palmira - 1813
Il Turco in Italia (Turcul in Italia) - 1814
Sigismondo - 1814
Elisabetta, regina d‘Inghilterra (Elisabeta, regina Angliei) - 1815
Torvaldo e Dorliska - 1815
Il barbiere di Siviglia (Barbierul din Sevilla) - 1816
La gazzetta - 1816
Otello, sau Il moro di Venezia - 1816
La Cenerentola, ossia La bonta in trionfo (Cenușareasa) - 1817
La gazza ladra (Cotofana hoata) - 1817
Armida - 1817
Adelaide di Borgogna - 1817
Mose in Egitto (Moise in Egipt) - 1818
Adina, ossia Il califfo di Bagdad - 1818
Ricciardo e Zoraide - 1818
Ermione - 1819
Eduardo e Cristina - 1819
La donna del lago - 1819
Bianca e Falliero, ossia Il consiglio dei Tre Maometto - 1819
Maometto secondo - 1820
Matilde di Shabran, ossia Bellezza, e cuor di ferro - 1821
Zelmira - 1822
Semiramide (Semiramida) - 1823
Il viaggio a Reims, ossia L‘albergo del giglio d‘oro - 1825
Le siege de Corinthe - 1826
Ivanhoe - 1826
Moise et Pharaon, ou Le passage de la Mer Rouge - 1827
Le Comte Ory - 1828
Guillaume Tell (Wilhelm Tell) - 1829

Moare la 13 noiembrie - moare in capitala Frantei. Decesul survine in urma unei operatii abdominale, fiind ingropat initial la Paris iar apoi mutat in bazilica Santa Croce din Florenta (Italia).