Wikipedia: World Wide Web
Termenul World Wide Web, abreviat WWW sau si www, numit scurt si web, care in engleza inseamna panza (de paianjen); de multe ori este confundat cu retea (net) si se pronunta / waid web/respectiv /web/ (v. AFI), iar pe romaneste [pron. ueb], este totalitatea siturilor / documentelor si informatiilor de tip hipertext legate intre ele, care pot fi accesate prin reteaua mondiala de Internet (net = retea ). Documentele, care rezida in diferite locatii pe diverse calculatoare server, pot fi regasite cu ajutorul unui identificator univoc numit URL. Hipertextul inclusiv imagini etc. este afisat cu un ajutorul unui program de navigare in web numit browser, care descarca paginile web de pe un server web si le afiseaza pe un terminal client la utilizator. WWW este numai unul din numeroasele servicii si aplicatii informatice disponibile in Internet. Alte servicii sunt de exemplu: afisarea de informatii cu forma de text, imagini si sunete, posta electronica e-mail, transferul de fisiere de date si informatii FTP, chat, aplicatii video si video on demand, servicii telefonie si telefonie cu imagine prin Internet de tip VoIP, posturi de radio si televiziune prin Internet, e-commerce, sondari de opinie, raspandirea stirilor prin metode RSS, toate genurile de grafica si muzica, lucrul pe un calculator de la distanta prin Internet, grupuri de discutii pe diverse teme, sisteme de jocuri interactive, distributie de software s.a. Browserele actuale pot nu numai sa afiseze pagini web, ci ofera si interfete catre celelalte servicii Internet, avand astfel un efect integrator (pentru toate serviciile e suficient un singur browser). De aceea granitele dintre serviciul WWW si celelalte servicii din Internet nu sunt intotdeauna clare.

Istoric

Webul a fost inventat in 1989 la Centrul European de Cercetari Nucleare (CERN) din Geneva, Elvetia. Propunerea initiala de creare a unei colectii de documente avand legaturi intre ele [1] a fost facuta de Tim Berners-Lee in martie 1989. Propunerea a aparut in urma problemelor de comunicare pe care le intampinau echipele de cercetatori ce foloseau centrul, chiar si folosind posta electronica. Primul prototip al acestei colectii (mai intai in format de text simplu) a aparut nu mult inainte de decembrie 1991, cand s-a facut prima lui demonstratie publica. Studiul a fost continuat prin aparitia primei aplicatii grafice Mosaic, in februarie 1993, realizata de cercetatorul Marc Andreessen de la centrul universitar National Center for Supercomputing Applications (NCSA) din orasul Urbana-Champaign din statul federal Illinois, SUA. In 1994 CERN si M.I.T. au format Consortiul World Wide Web, care are drept obiectiv dezvoltarea webului, standardizarea protocoalelor si incurajarea legaturilor dintre site-uri. Berners-Lee a devenit directorul acestui consortiu. M.I.T. coordoneaza partea americana a consortiului, iar partea europeana este coordonata de INRIA, centrul de cercetari francez. In 1995 Andreessen paraseste NCSA si infiinteaza o noua companie, Netscape Communications Corp., care se ocupa cu dezvoltarea de software pentru web.
Apoi webul a evoluat pana la ceea ce este astazi, un serviciu multimedia integrativ, avand ca suport fizic Internetul.
Berners-Lee si echipa sa au realizat primele versiuni pentru patru componente cheie necesare serviciului web, si anume:
- protocolul de intercomunicatie HTTP;
- limbajul de descriere a hipertextului HTML, pentru a putea fi afisat de browser;
- serverul de web;
- browserul.

Functionare

La baza functionarii webului stau 3 standarde, si anume:
- (HTTP) - Hypertext Transfer Protocol, stiva de protocoale OSI prin care serverul web si browserul clientului (utilizatorului) comunica intre ele;
- (HTML) - Hypertext Markup Language, standard de definire si prezentare a paginilor web;
- (URI) - Uniform Resource Identifier, sistem universal de identificare a resurselor din web, folosit pentru a identifica si regasi paginile web.
Urmatoarele standarde sunt definite mai tarziu:
- Cascading Style Sheets (CSS);
- JavaScript;
- Hypertext Transfer Protocol Secure - HTTPS.
World Wide Web Consortium (cunoscut si sub denumirea de W3C), care astazi este condus de Berners-Lee, dezvolta standardele HTML si CSS; alte standarde provin de la Internet Engineering Task Force(IETF), ECMA sau producatori ca Sun Microsystems.
Programul de navigare (browserul) cheama pagina folosindu-se de URI si HTTP, o interpreteaza conform formatarii paginii (hipertext) si o prezinta utilizatorului pe un monitor. Unul dintre principiile webului este modelul client-server, browserul fiind aplicatia client, iar serverul HTTP (serverul web) fiind aplicatia server. Pentru a putea interpreta si reda informatiile sub forma hipertextului, browserul apeleaza la standardul de limbaj HTML, definit inca de la inceputul dezvoltarii webului. In perioada 2004-2005 webul a cunoscut un salt calitativ cu privinta la aplicatiile de mare raspandire pe glob, care e cunoscut sub numele simbolic Web 2.0.

Standarde web

Standardele web sunt un termen general pentru standardele formale si alte tehnici specifice care definesc si descriu aspecte ale World Wide Web. In ultimii ani termenul a fost frecvent asociat cu tendinta de insusire a celor mai bune practici standardizate pentru construirea, designul si dezvoltarea paginilor Web folosind aceste metode. Exista mai multe standarde si specificatii interdependente. Unele dintre ele reglementeaza si alte aspecte ale Internetului, nu doar World Wide Web, dar toate influenteaza direct sau indirect dezvoltarea si administrarea paginilor Web si a serviciilor web. In timp ce oricare dintre acestea pot fi denumite standarde web”, sustinatorii miscarii standardelor Web tind sa se concentreze asupra acelor standarde care se reflecta direct asupra accesibilitatii si utilizabilitatii paginilor web. Standardele Web, intr-un sens mai larg, constau in urmatoarele:
- Recomandari publicate de World Wide Web Consortium (W3C);
- Standarde Internet (STD) - documente publicate de Internet Engineering Task Force (IETF);
- Request for Comments (RFC) - documente publicate de Internet Engineering Task Force;
- Standarde publicate de International Organization for Standardization (ISO);
- Standarde publicate de Ecma International (fosta ECMA);
- Standardul Unicode si numeroase alte Rapoarte tehnice Unicode (UTR) publicate de Unicode Consortium;
- Inregistrari numerice din evidenta Internet Assigned Numbers Authority (IANA).
De obicei, cand se discuta despre standardele web, urmatoarele standarde sunt considerate fundamentale:
- Recomandari facute de W3C referitoare la limbajele hypertext (HTML sau XHTML);
- Recomandari facute de W3C referitoare la foi de stil (CSS);
- Standarde dezvoltate de Ecma International referitoare la Ecmascript (cunoscut si sub denumirea de JavaScript);
- Recomandari facute de W3C referitoare la Document Object Model (DOM).
O recomandare W3C este o specificatie sau un set de indicatii care, dupa numeroase propuneri si dezbateri, a primit aprobarea membrilor si directorului W3C. Un standard de Internet IETF este caracterizat de un grad ridicat de maturitate tehnica si convingerea ca protocolul specificat ofera beneficii semnificative comunitatii Internet. O specificatie care a ajuns la stadiul de standard primeste un numar in seria IETF STD, pastrand in acelasi timp numarul IETF RFC initial. World Wide Web (pe scurt web sau www) este un sistem hipertext care opereaza pe Internet. Hipertextul este vizualizat cu un program numit browser, care descarca paginile web de pe un server web (sau site web) si il afiseaza pe ecran. Se pot accesa alte pagini prin legaturi (sau linkuri) care indica alta pagina sau trimite informatii pe server.
Origini La 12 decembrie 1995 la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC) a fost instalat un server web si primele pagini Web, care faceau legatura cu biblioteca centrului. Dar primul server web a fost realizat aproape cu un an inainte, la Centrul European pentru Cercetari Nucleare (CERN), la Geneva, in Elvetia, si s-a numit la inceput nxoc01.cern.ch, iar mai apoi info.cern.ch . Iar prima pagina web a continut chiar prezentarea proiectului si a fost accesibila la: http://nxoc01.cern.ch/hypertext/www/TheProject.html
In 1990-1991, cand Internetul era deja in plina dezvoltare, dupa ce proiectul si toate modulele acestuia fusesera elaborate in Statele Unite, la Stanford Research Institute, la UCLA, UCSB, WU etc., prin realizarea a ceea ce numim acum web, a venit randul europenilor. Mai exact, la Centrul European de Cercetari Nucleare (CERN) Geneva, prin proiectul lui Tim Berners-Lee si contributia catorva colegi si studenti, a fost creat primul navigator si editor de legaturi (cu o prima versiune a limbajului HTML) si primul program de server Web. La acea data comunicatia prin Internet, prin serviciile de atunci, adica e-mail, ftp si telnet, mergea bine si era destul de serios folosita de comunitatea academica. In 1991, traficul prin nodul NSF (miezul Internetului) depasea 1 miliard de octeti/ora, iar numarul de calculatoare conectate depasea o jumatate de milion. Tot 1991 este anul in care National Science Foundation renunta la interdictia de folosire a Internetului in scopuri comerciale, creand premisele boomului economic produs de comertul electronic. Tim Berners-Lee era preocupat de introducerea hypertext-ului in Internet, in procesul de cautare si regasire a documentelor. Notiunea exista, chiar si termenul Hypertext fusese deja introdus de Ted Nelson (1965). Problemele si avantajele parcurgerii informatiilor organizate ca hipertext fusesera deja analizate de Doag Engelbart, realizator al unui prin sistem online si inventator al mausului. Tim Berners-Lee scrie inca in 1980, in stagiul la CERN, un program pentru notebook intitulat Enquire-Within-Upon-Everything, care permite legaturi intre noduri arbitrare. Fiecare nod fiind caracterizat de un titlu, un tip si o lista de legaturi bidirectionale. Programul a rulat pe masini Norsk Data sub sistemul de operare SINTRAN-III.
In martie 1989 Tim Berners-Lee scrie lucrarea: Information management: A proposal, difuzata pentru comentarii in CERN, insotita si de lucrarea Hypertext and CERN. Ideea de baza a fost cea a accesului la documente pe baza a ceea ce acum numim URL. Dupa mai multe dezbateri si reluari, in septembrie, seful sau, Mike Sendal, cumpara un calculator NeXT (unul din supercalculatoarele vremii) si ii permite sa treaca la munca. Era in luna mai a anului 1990. In octombrie Tim lucra deja la un navigator cu interfata grafica si la editorul aferent, folosind mediul de dezvoltare NeXTStep. In acest timp proiectul este reformulat in cooperare cu Robert Cailliau, astfel ca, atunci cand primul server Web devine functional, prima pagina vizibila cu ajutorul navigatorului care inca se dezvolta a fost chiar TheProject.html, cu coordonatele complete:
http://nxoc01.cern.ch/hypertext/www/TheProject.html
Studentul Nicola Pellow reuseste sa faca un navigator mod linie (in genul lynx-ului actual), astfel ca la Craciunul din 1990 erau demonstrabile atat navigatorul sau simplu, cat si cel realizat de Tim Berners-Lee, combinat cu editor si cu o interfata grafica. Era deja posibil accesul la fisiere hipertext si la grupurile de stiri.
In 1991 proiectul incepe sa fie prezentat in diverse colective din CERN, iar in luna iunie este organizat primul seminar de calculatoare cu ajutorul acestui sistem, adica pe WWW. Din august 1991 fisierele constituind serverul, navigatoarele si editorul de pagini Web au fost puse la dispozitia celor interesati, accesibile prin ftp, si chiar difuzate in cadrul grupurilor alt.hypertext, comp.sys.next, comp.text.sgml, si comp.mail.multimedia. In octombrie incep sa functioneze listele e-mail www-interest si [email protected], fiind introdus si accesul cu telnet anonim pe serverul web info.cern.ch. Sunt instalate si punti intre WWW si WAIS, respectiv VMS/HELP. La inceput de decembrie, in 1991 la San Antonio in Texas are loc conferinta Hypertext'91, unde Tim Berners-Lee prezinta un poster si demonstreaza sistemul. Tot in acele zile navigatorul W3 este instalat pe VMS/CMS, iar revista CERN Computers Newsletter anunta navigatorul W3 al comunitatii HEP (fizica energiilor inalte). In acest context, fizicianul Paul Kunz de la SLAC (Centru colaborand strans cu CERN-ul), care participase la o consfatuire la Geneva in septembrie, unde, dupa propria marturie, Tim Berners-Lee i-a aratat despre ce-i vorba, la revenirea acasa instaleaza programul de server web si realizeaza impreuna cu colaboratorii sai (Louise Addis, George Crane, Tony Johnson, Joan Winters si Bebo White) cateva documente HTML de legatura spre biblioteca electronica a Centrului. Potrivit relatarilor, pagina Web a SLAC ar fi fost accesibila/vizibila din 12 decembrie ora 16. Cert este ca Tim Berners-Lee transmite un e-mail vineri 13 decembrie pe listele [email protected] si [email protected], cu copie pentru Paul Kunz, la [email protected], prin care anunta: There is an experimental W3 server for the SPIRES High energy Physics preprint database, thanks to Terry Hung, Paul Kunz and Louise Addis of SLAC. Spre deosebire de pagina de prezentare a proiectului, folosita de Tim in demonstratii, pagina SLAC permitea navigarea prin documentele bibliotecii, accesibile pana atunci doar cu ftp. Drept urmare, cand, o luna mai tarziu, in cadrul unei prezentari in public la conferinta AIHEP'92 din Franta, Tim Berners-Lee acceseaza demonstrativ serverul din Stanford, unii dintre participanti se pare ca au intuit marea realizare.
Echipa de la SLAC a constituit grupul WWW-Wizards care a contribuit serios la dezvoltarea si popularizarea acestui serviciu nou introdus in Internet. Tony Johnson va realiza si el un navigator, numit Midas si disponibil din ianuarie 1993 chiar in mediul X (la fel ca si navigatorul VIOLA, realizat de Pei Wei de la O'Reilly Associates). Erau deja cam 50 de servere Web in functiune, la inceputul lui 1993, cand apare prima versiune a navigatorului grafic MOSAIC, realizat de Marc Andreesen, cel care a infiintat si condus, mai apoi, compania Netscape. Mosaic include multe din facilitatile navigatorului Midas, fiind conceput pentru mediul XWindows din Unix. In martie traficul datorat World Wide Web-ului, masurat in nodurile NSF, ajunge la 0,1%. WWW este prezent la conferinta Online Publishing'93, la Pittsburg. Amanunte referitor la acea perioada, documentele echipei de la SLAC si chiar pagina Web 'comemorata' acum, pot fi gasite la: The Early World Wide Web at SLAC: Early Chronology and Documents (1991-1994) Paul Kunz relateaza multe din detaliile aparitiei World Wide Web-ului intr-o conferinta la InterLab'99. Indiscutabil ca Web-ul s-a impus, castigand teren in competitia cu Gopher (serviciu Internet lansat tot in 1991 si operand cu meniuri), prin simplitatea si universalitatea accesului (ideea identificarii documentelor prin URL-uri), prin avantajul oferit de sistemul de legaturi oferit de hypertext si, implicit, de limbajul HTML, pe care se bazeaza. Pentru prima data documentele 'manevrate' prin Internet pierd monotonia textului cu acelasi tip de litera, includ grafice sau tabele, ulterior figuri si chiar secvente animate si sunet. Un merit deosebit a avut si navigatorul MOSAIC, precursor al lui Netscape Navigator, Internet Explorer si al celorlalte navigatoare actuale. Dar a fost important si modul in care principiile proiectului si rand pe rand toate programele componente, au fost facute publice, cu sursele difuzate pe listele e-mail si disponibile prin FTP. Mai mult, la 30 aprilie 1993, apare declaratia CERN asupra caracterului public al tehnologiei World Wide Web. Curand dupa aceea, Ari Luotonen rescrie programul httpd - nucleul serverului Web, implementand si autorizatiile de acces. In august 1993, la Cambridge Massachusets, are loc primul workshop WWW Wizards. In septembrie traficul Web prin nodurile NSF ajunge la 1%. Apar versiuni operationale ale MOSAIC si pentru PC-uri cu MS Windows, si pentru Macintosh. In octombrie erau deja 200 de servere Web in functiune, inclusiv unul la Casa Alba. Se lanseaza primul proiect European bazat pe Web. Este anuntata prima conferinta privind World Wide Web la Geneva, intre 25-27 mai 1994, conferinta la care s-au inscris peste 800 de doritori (din care au fost selectati 400). Conferinta a subliniat importanta WWW pentru invatamant, materialele fiind accesibile inca la TECFA. In iunie 1994 erau inregistrate deja peste 1500 servere Web. Lansat ca un instrument care sa sprijine cooperarea cercetatorilor fizicieni, World Wide Web-ul devine in doar cativa ani aproape sinonim cu Internetul. Cu toate ca nici navigatoarele si nici editoarele de pagini Web nu au ajuns inca la performantele visate de Tim Berners-Lee, World Wide Web-ul a ajuns cea mai mare biblioteca a lumii, cu peste 3 miliarde de documente in prezent. Aceasta dezvoltare a dus la aparitia de meserii noi, si la reorganizarea multor activitati tinand seama de conditiile publicitatii pe Web si de posibilitati de cooperare greu de imaginat altadata. Cu ajutorul mediilor Web de instruire si cu resursele informationale si educationale de pe Web, invatarea si perfectionarea continua devin accesibile aproape oricui. Mai mult, pare realizabila si previziunea profesorului Patrick Suppes (din 1967) ca fiecare isi va putea alege profesorul potrivit, beneficiind de avantajul pe care istoria l-a oferit doar regelui Filip Macedon: ca sa-l aiba pe Aristotel ca profesor pentru fiul sau, Alexandru.

Nota:

De fapt, data de nastere a Internetului este oarecum discutabila: Unii autori considera anul 1969 si momentul cand ARPANET a conectat calculatoarele de la Stanford Research Institute, University of California Los Angeles, University of California Santa Barbara si University of Utah. Alti autori, printre care si Tim Berners-Lee, considera ca data de nastere a Internetului anul 1974, momentul despartirii partii academice de cercetarile militare, odata cu constituirea retelei Telenet de catre firma Bolt, Beranek&Newman. In sfarsit, altii, printre care si Paul Kunz de la Stanford, sunt de parere ca Internetul apare doar in 1982, cand este folosit prima oara acest nume si cand Bob Kahn, Vint Cerf si altii definesc si implementeaza protocolul TCP/IP - considerat limbajul de comunicatie al Internetului. Pentru intreaga cronologie si evolutie a Internetului se pot consulta: Net Timeline, Vint Cerf's Brief History of the Internet, Hobbes' Internet Timeline, Internet Society (ISOC) All About The Internet: History of the Internet. Marturiile lui Tim Berners-Lee pot fi gasite la: Tim Berners-Lee: A short history of web development, sau mai pe larg in Frequently asked questions by the Press, respectiv in cartea Weaving the Web. Lui Tim Berners-Lee i se va decerna Japan Prize pentru punerea bazelor World Wide Web, la Tobyo, in 25 aprilie 2002. Berners-Lee este acum directorului Consortiului World Wide Web W3C, care dezvolta si mentine aceste standarde.

Bibliografie

- Retele de calculatoare, Andrew S. Tanenbaum, ed. Computer Press AGORA sub licenta Prentice Hall ISBN 973-97706-3-0

Sursa: wikipedia